Rostiri: Nu lăsa capu' jos, pentru că doare şi mai tare! (autoare: Daniela Constantinescu)

Din ciclul „Duşmanii mor când ne descurcăm mai bine”, vă prezentăm epopeea locurilor de muncă în multinaţionale (adica firme situate în clădiri monstruoase de sticlă, conduse de 1-2 străini cu una bucată burtă dobândită pe spinarea Românilor, in tara locuită de multi-naţionalişti). 

Adică de români care muncesc de dimineaţă până seara (9 e dimineaţa, iar 18 seara, nu?..), vorbitori de cel puţin două limbi străine: engleză, franceză, italiană, spaniolă şi alte delicii exotice, complet bulversaţi când vine vorba de limba lor nativă. Care se numeşte - cum Georgel?... Rromani?? Nu, nu chiar. Ăsta e numele pompos pe care l-au dat europenii unei naţii milenare, ca să semene cât mai bine cu numele de Români. 

Limba ta se numeşte Română, dragul meu. O vorbeau Eminescu, Haşdeu, Mihai Viteazu şi chiar neamţul Carol I. 

În fine, e normal să nu mai şti cum se numeşte, când nişte gagici mişto, de la un post al cărui nume îmi scapă pe moment, îţi zic toată ziua „We love tu entertain iu”.

Dar să revenim la misterul multinaţionalelor.
În pădurea bucureşteană populată de maşini scumpe, tramvaie superaglomerate şi oameni care nu ştiu pe ce planetă sunt, circulă un zvon cum că multinaţionalele sunt firme de vis. De coşmar adică. 

Trebuie să vă povestesc cel puţin unul din interviurile mele la o astfel de firmă. 
„- Ăă? Şi ce salariu oferiţi? 
- Nu-ţi putem spune. 
- Da, dar o să mă plătiţi, nu?.. 
- Da. 
- Cu cât? 
- E confidenţial. Spune-ne tu cam la ce sumă te-ai gândit! 
- A, facem ca la piaţă. Eu îţi dau măraru la 2 şi tu-l iei la 1,80??

 Mişto. Vreau 3. Adică de trei ori mai mult decât oferiţi voi, deştepţilor!!! Oricum Românii sunt plătiţi de 4 ori mai puţin (cel puţin) decât este plătit un angajat care face aceeaşi treabă în ţara ta, aşa că ... 

- Deci, cât vrei?... 
- Mult. Mult prea mult. Nu-ţi poţi permite să mă angajezi. Tu ai venit să cumperi sclavi, eu sunt un om cu propria minte şi demnitate. Hai salut! Mi-a făcut plăcere să te cunosc!” 

Sau altul: 
„ Ştii tu, lucrurile sunt altfel aici, nu ca la noi în România ... (Urmează un semn, cu subînţeles, din ochi. ) Se lucrează după standarde europene sau ... whatever. Condiţiile sunt excepţionale, şefii nu sunt ca la noi, în România!..” 

Oooo! Stai puţin, mă fătuco, că nu mai înţeleg nimica! Deci suntem în România. OK, OK, am înţeles că la ei e Raiul pe pământ şi la noi e super-naşpa, dar chiar trebuie să-mi aduceţi aminte de asta în fiecare zi şi în orice condiţii?! Sau vă angajează pe principiul – Repeat like an idiot everything I’m saying: România e naşpa. Nu e bine să trăiţi aici. Dacă v-aţi născut în România puteţi să vă puneţi pistolul la tâmplă sau, mă rog, puteţi să luaţi verde de paris că aici n-au apărut decât pistoalele cu apă. 

Aşa deci?... Mă întreb care este rostul acestor remarci răutăcioase din partea angajatorilor, decât să ne spele creierele. Un timp a şi funcţionat. 

Acum câteva luni eram pe punctul să fac o colaborare cu un englez pentru nişte cursuri de limbi străine. Când mi-a zis că are o pensiune în Călăraşi sau nu ştiu eu ce oraş, da’ nu poate să aducă clienţi români pentru că „fură tot”, mi-a venit să-l scuip! Nu, bineînţeles că n-am făcut-o, dar m-am uitat la el şi i-am trântit-o: „Dar clienţii englezi nu vă fură?...”. S-a dus pe apa Sâmbetei colaborarea, dar m-am simţit excelent dup-aia. 

Şi austriecii?? N-am înţeles, s-au născut cu schiurile-n picioare şi au impresia că pot să baleteze pe oriunde au chef?!? Aoleo, Hans!! Ai mami!... 

M-ai auzit Hans?! Aicea e România, nu grădina lu’ mă-ta! 
M-am săturat de patronii străini ai ziarelor de 2 lei (metaforic vorbind, că ele costă doar 1 leu) care folosindu-se de creierul unor băieţi aflaţi în transă când scriu, ne anunţă zi de zi: Crima aviară vine peste voi. Apoi porcină, apoi bovină, apoi canină ... 

O nouă gripă în cartierul Ferentari. Un bătrânel de 80 de ani şi-a omorât musca alături de care convieţuia de peste 25 de ani. 
(Aoleo, pardon! Abia acum mi-am dat seama c-am încurcat cele două cuvinte, "crimă" cu "gripă", da’ e tot aia! E tot aia!! Poporu’ să fie şocat!) 

„ Fugiţi, Români, de peste aceste pământuri! Fugiţi şi lăsaţi ţara goalăăăă dacă se poate!... „ 
E na, că nu fugim! Nu ne-am speriat noi de turci, de germani, de ruşi, şi-o să ne speriem de-o biată gripă?! Hai sictir! Există un Algocalmin pentru toate. 

OK. Aştept să mă excludeţi pentru aceste remarci sănătoase sau să luaţi o porţie bună de „tupeu de Român”. Prefer să fiu făcută necivilizată decât „fraieră”. 

Hai România! 
Strigaţi La Familia dacă sunteţi cu mine, 
Duşmanii mor când ne descurcăm mai bine! 

Daniela Constantinescu