Aude sau nu Dumnezeu rugăciunile noastre? (arhiva "Rostiri")


"Dacă Raiul ar avea un departament
pentru plângeri, cele mai multe dintre acestea
ar fi legate de rugăciunile rămase fără
răspuns."

Oamenii se roagă mereu şi mereu, dar se pare că nu primesc răspuns la întrebările lor.
De ce?
Dumnezeu aude cu siguranţă toate rugăciunile, dar poate că răspunsul pe care îl dă nu este cel pe care îl aşteptă.

Un copilaş s-a rugat pentru un prieten de-al lui grav bolnav, şi i-a spus acest lucru învăţătoarei. În final, în vacanță băiatul a murit.
Când a mers la scoală întâlnind învăţătoarea i-a spus: "Prietenul meu a murit."
Învăţătoarea i-a replicat: "Se pare că Dumnezeu nu a auzit rugăciunea ta. "
Băieţelul, i-a răspuns: "O, ba da, Dumnezeu a auzit rugăciunea mea. Dar a spus 'nu' pentru că îl dorea pe prietenul meu, în Rai."

Nimeni nu vrea sa fie refuzat, să audă cuvântul "NU", mai ales de la Bunul Dumnezeu.
Şi totuşi : "Dumnezeu spune "NU" la numeroase rugăciuni ale noastre. Noi credem însă că "Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce iubesc pe El, al celor care sunt chemaţi după voia Lui"(Rom.8,28) şi mai ales faptul că nu reuşim să înţelegem infinita înţelepciune a lui Dumnezeu în aceste probleme, pentru că gândurile şi căile Lui nu sunt ca ale noastre (vezi Is.55,8-9).

Și cu siguranţă ne-ar plăcea să ştim de ce ne refuză ca Tată al nostru.
Fericitul Augustin a dat odată trei răspunsuri la această întrebare, folosind trei cuvinte apropiate în latină: mala, malo şi male.

Răspunsuri mai pot fi şi altele ... dar e interesant să vedem, ce înseamnă aceste cuvinte.

Mala

Mala, înseamnă „lucruri rele”, sau greşite. Unii oameni pur şi simplu îi cer lui Dumnezeu lucruri greşite sau lucruri care le vor face rău, spiritual sau fizic.
Mulţi se apropie de Dumnezeu în rugăciune de parcă i-ar da lui Moş Crăciun o listă de cadouri pe care le doresc: "Te rog dă-mi o maşină nouă, o vacanţă în America, un bilet câştigător la loteria din săptămâna aceasta!"

Toate cererile din rugăciunile lor sunt pentru lucruri materiale care i-ar adânci şi mai mult în lumesc. Astfel de lucruri pot fi uşor în detrimentul mântuirii şi sfinţirii lor, aşa că Dumnezeu va înclina spre a răspunde cu "NU".

Oricum, din când în când Dumnezeu poate da binecuvântări materiale celor ce le cer, pentru a câştiga afecţiunea şi în final convertirea lor.
Este oare permis să te rogi pentru bunuri materiale? Da, atâta timp cât nu sunt un rău în sine şi atâta timp cât la finalul rugăciunii adăugăm: "Dumnezeule, îţi cer acestea dacă sunt după voia Ta”, sau "Dumnezeule, Tu ştii ce este cel mai bine pentru mine."

Ar fi însă mai bine din punct de vedere spiritual să lărgim perspectiva rugăciunii, pentru a include nevoile adevărate, urgente şi numeroase ale altora şi chiar a vrăjmaşilor noştri.”Şi nu te înălţa dacă te-ai rugat pentru altul şi ai fost ascultat căci credinţa lui a lucrat şi a izbutit” (Filocalia).

Rugăciunea în izolare nu are efect deplin; dacă mă rog singur pentru mine şi nu vreau sa cer şi rugăciunea altora pentru mine dau dovadă de mândrie şi ''Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă''. 

Dacă nu mă rog pentru alţii dau iarăşi dovadă de egoism, iar dacă rugăciunea pentru altul nu este însoţită şi de rugăciunea aceluia iarăşi rămâne fără rezultat. Aceasta în cazul când acela mi-a
cerut să mă rog pentru el, dar el nu însoţeşte rugăciunea mea cu a lui. Când însă eu mă rog pentru altul care este încă în valurile necredinţei, poate să aibă efect asupra lui, dar cumva el trebuie să afle că mă rog pentru el şi să fie cât de cât transpus într-o sensibilitate de dragostea mea pentru el.
Numai însoţită de iubirea a doi sau a mai multor inşi, rugăciunea are efect.
Rugăciunea are şi un rost de unificare a persoanelor, un rost de extensiune şi de susţinere a Bisericii, ca o comuniune de dragoste în Dumnezeu.

Malo

Malo înseamnă „în greşeală”. Prin aceasta, Fericitul Augustin se referă la cei care se roagă, trăind în greşeală sau în păcat. În general, Dumnezeu nu răspunde unor astfel de rugăciuni.

Se spune că "Dumnezeu ascultă pe cei care îl ascultă". Exemple avem în Vieţile Sfinţilor că au săvârşit minuni şi la unii s-au împlinit, iar alţii trebuie mai întâi să îşi corecteze vieţile şi să ceară iertare pentru păcatele lor. Dar chiar şi aşa, după cum am spus şi la mala, Dumnezeu poate uneori să împlinească rugăciunile unei persoane care trăieşte malo, pentru a o ajuta în drumul ei de convertire. "Mi-a spus unul dintre iubitorii lui Dumnezeu ca totdeauna, dar mai ales în sărbătorile anuale şi împărăteşti, Dumnezeu răsplăteşte pe slujitorii Lui cu daruri" (Filocalia).

Male

Male înseamnă „greşit”, adică a cere în rugăciune dar în mod greşit.
Care este modul corect de a ne ruga?

Iisus subliniază două calităţi şi chiar trei ca fiind esenţiale pentru o rugăciune bine plăcută lui Dumnezeu: încrederea, perseverenţa, răbdarea.
Încrederea este foarte importantă în rugăciune. Iisus ilustrează această încredere în parabola femeii care a mers la judecătorul cel nedrept (vezi Luca 18,1-8).

 Ea i-a cerut în repetate rânduri să îi asculte cererea. În aroganţa lui, judecătorul a tot refuzat-o. O vreme doar. Văduva venea la el atât de des, încât în final judecătorul a cedat.

În principiu, noi primim de la Dumnezeu ceea ce aşteptăm. Judecând după toate rugăciunile fără răspuns, am putea concluziona că nu aşteptăm prea multe... atunci când ne rugăm.
Domnul ne asigură însă de puterea rugăciunii. El ne spune: "Tatăl vă dă orice îi veţi cere în numele Meu" (vezi Ioan 15,16). Mântuitorul a mai spus următoarele despre cum trebuie să ne rugăm: "De aceea vă zic vouă: "Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea" (Marcu 11,24).

Credem noi întotdeauna că rugăciunea ne va fi ascultată? Tocmai de aceea trebuie să avem încredere atunci când ne rugăm. El întreba şi pe cei care veneau la El : "Crezi că pot să fac aceasta?"
A doua calitate cerută pentru a ne ruga corect este perseverenţa. Iisus spunea: "Şi Eu zic vouă: Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide" (Luca 11,9).

Această promisiune întăreşte cu siguranţă încrederea noastră. Să nu uităm însă că Domnul nostru Iisus Hristos nu a spus: "Cereţi o singură dată."
Nici nu a spus: "Bateţi de trei ori şi vi se va deschide!"

Perseverenţa, ne face să cerem, să căutăm, să bătem continuu. Iisus ilustrează perseverenţa şi răbdarea (a se vedea cazul femeii canaanencei - Matei 15,21-28) prin ceea ce spune despre un om care primeşte oaspeţi pe neaşteptate, noaptea (vezi Luca 11,5-8). 

 Omul nu găseşte mâncare acasă pentru oaspeţii săi întârziaţi, magazinele sunt închise, aşa că merge la vecin şi îi bate la uşă. Acesta se culcase deja: "Nu mă deranja, pe mine şi pe familia mea!", îi spune. Dar când omul insistă şi bate, vecinul nu are ce face şi îl ajută.

Nu atât din prietenie, ci pentru că vrea să doarmă.
Parabola urmăreşte să exemplifice perseverenţa, nu faptul că Dumnezeu vrea să doarmă şi de aceea trebuie să insistăm. Încrederea, perseverenţa şi răbdarea, sunt lucruri cerute nu dintr-un moft al lui Dumnezeu, ci spre zidirea noastră duhovnicească.

Aşa că, să insistăm, să batem la uşile Raiului. Să nu ne descurajăm, să nu renunţăm, dar mai ales să fim atenţi ca rugăciunea noastră să nu fie male, să nu fie pentru mala, şi nici noi să nu fim malo. Altfel riscăm să mai adăugăm o rugăciune la departamentul celor etichetate cu "fără răspuns"...

pr. Constantin Lupu-Marinei  - www.biserica-savinesti.blogspot.ro/
Revista Rostiri nr.2



Labels: