De ce sa ne suparam pe cerul plumburiu, in loc sa ne bucuram ca apa ostoieste tarinile insetate?
Asa se face ca am fredonat toata ziua o melodie superba, compusa de Ovidiu Mihailescu in urma cu ceva vreme, pe care nu puteam sa nu vi-o dedic cu drag si voua, cititorilor mei de pe acest blog, ca sa va lumineze o dupa-amiaza frumoasa de 22 februarie 2012...
E asa de simplu sa speram si sa conjugam fericirea la timpul PREZENT:)...
Sunt fericit/a...esti fericit/a....este fericit/a...suntem fericiti....sunteti fericiti...sunt fericiti...