Eforturile conjugate depuse cu abnegaţie de clasa politică în general și de "portocala marinată" în special, transformă mesajul imprimeului de pe steag.
Din interior se vede mai greu, bârna fiind prea aproape de ochi și orgoliul național strălucitor până la orbire, ca să lase loc unei analize obiective asupra situației hilare în care se bălăceşte țara, dar în ochii celorlalți suntem exemplu pentru cum nu trebuie să ajungă o națiune. Probabil din rațiuni diplomatice, nu apare lângă tot ce se transmite informațional legat de România, atenționarea: "Evitați contactul!", dar cu siguranță sunt mulți cei care înțeleg mesajul.
Bulversați de bombardamentul informațiilor din lumea politică dâmbovițeană, cu întreg spectacolul trist regizat și pus în scenă de oamenii politici, trăind mereu cu sabia cuiva deasupra capului și cu picioarele călcând pe cărbuni aprinși, majoritatea românilor acceptă mutual, poate și resemnați (e o boală genetică la noi), ultimul loc în partida națiunilor, la secțiunea lucrurilor bune și se bat pe locurile fruntașe pentru ceea ce nimeni nu-și dorește.
Sunt aproape convins că va să treacă încă multă apa pe Dâmbovița până când o să apară acel Mesia al neamului, care dacă nu o să reușească să-i facă pe toți românii milionari în euro, măcar să trimită curca de pe steag în cotețul istoriei și să repună în drepturi însemnele patriei.
Pentru că sceptrul nu e pentru spart nuci și nici sabia pentru hăcuit copane!
Ilca Marin
Revista Rostiri
