Prezumţia legală il scuteşte de dovadă pe acela în folosul căruia este stabilită în tot ceea ce priveşte faptele considerate de lege ca fiind dovedite.
Totusi, partea căreia îi profită prezumţia trebuie să dovedească faptul cunoscut, vecin şi conex, pe care se întemeiază aceasta.
Prezumţia legală poate fi înlăturată prin proba contrară, dacă legea nu dispune altfel.
