Cohorta de greieri ce intoneaza cantate complicate, cu intelesuri doar de ei stiute…
Licurici ce se iau la intrecere cu puzderia de stele, prezente pe o bolta cum doar acolo sus, departe de civilizatie, mai intalnesti…
Un foc de tabara de inceput de veacuri, unde troznesc vesel vreascurile adunate cu
rabdare in cursul zilei toride…
O mana de prieteni care povestesc despre filmul ce tocmai o sa fie proiectat pe un perete de scanduri al adapostului… si ce film... facut dupa cartea lui James Redfield... "Profetiile de la Celestine"... pentru cunoscatori...
Un Cristi ce a carat tocmai de la Bucuresti videoproiectorul ultraperformant si a starnit mai apoi hohote de ras tunatoare, pentru ca, in conditiile in care si-a luat din propriul magazin obiectul cu pricina, ca mare patron ce se afla (dar si absolvent de politehnica, sef de promotie etc.), nu reusea sa il porneasca... riscand astfel sa puna capat noptii de film in aer liber, in creier de munte, chiar inainte de a incepe...
Mirarea celor 3 australieni, aterizati nu se stie de unde si cum, prin locurile acelea neumblate, si care, in loc de niste salbatici, au dat de o mana de insi cu care au sporovait mult timp entuziasmati despre comorile dacice si focurile vii, chiar in limba lor, nevenindu-le sa creada ca au intalnit in pustietatile acelea oameni care au fost pe vapoarele lumii ca medici sau manageri de hoteluri plutitoare sau ingineri iscusiti...
Proiectia filmului a fost precedata de o expunere scurta a lui Bogdan, asa, pentru intrarea in atmosfera...
Dupa sfarsitul filmului, o muzica in surdina ce se inalta usor spre cer, evident a lui Iovu, pusa de Lucian, sonoritati magice care ne imbie sa ne strangem in jurul focului, la povesti si miracole, pe toti laolalta, oameni si fiinte de lumina...
Un Cristi ce a carat tocmai de la Bucuresti videoproiectorul ultraperformant si a starnit mai apoi hohote de ras tunatoare, pentru ca, in conditiile in care si-a luat din propriul magazin obiectul cu pricina, ca mare patron ce se afla (dar si absolvent de politehnica, sef de promotie etc.), nu reusea sa il porneasca... riscand astfel sa puna capat noptii de film in aer liber, in creier de munte, chiar inainte de a incepe...
Mirarea celor 3 australieni, aterizati nu se stie de unde si cum, prin locurile acelea neumblate, si care, in loc de niste salbatici, au dat de o mana de insi cu care au sporovait mult timp entuziasmati despre comorile dacice si focurile vii, chiar in limba lor, nevenindu-le sa creada ca au intalnit in pustietatile acelea oameni care au fost pe vapoarele lumii ca medici sau manageri de hoteluri plutitoare sau ingineri iscusiti...
Proiectia filmului a fost precedata de o expunere scurta a lui Bogdan, asa, pentru intrarea in atmosfera...
Dupa sfarsitul filmului, o muzica in surdina ce se inalta usor spre cer, evident a lui Iovu, pusa de Lucian, sonoritati magice care ne imbie sa ne strangem in jurul focului, la povesti si miracole, pe toti laolalta, oameni si fiinte de lumina...
O cana cu vin fiert, combinat cu tot soiul de mirodenii secrete aduse
tocmai de la Borsa, turnat in cani cu un polonic imens de catre Aurel, din oala de campanie...
Si cativa cartofi copti la jar, cu unt gras luat din vale... O minunatie!
Si cativa cartofi copti la jar, cu unt gras luat din vale... O minunatie!
O toba, niste zuruitoare, multe povesti despre atlanti si
stramosii nostri, despre posturi vindecatoare incrustate in pesteri, un caine
ciobanesc imens care sta tolanit si el langa noi pe iarba , cu urechile ciulite
la cele ce se spun, facand ochii mari la sferele stralucitoare, atrase de muzica celesta a lui Gheorghe Iovu, pe care noi, oamenii, le putem vedea doar pe fotografii …Noapte magica... in care am pasit intr-un univers diferit, pe care toti stim deja cum sa-l accesam, pentru a scapa de uraciunea realului invadator...
Patrundem in poveste... Asa... Cu un cartof fierbinte cu unt intr-o mana si o cana cu vin dulce si aromat in cealalta...
Vocea lui Aurel se
aude tot mai indepartata, mai indepartata... Legendele despre animalele-forta
despre care ne graieste in dulcele grai moldovenesc, istorisirile despre plantele
invatatori si pacientii pe care el i-a vindecat dupa metode de terapie redescoperite dupa milenii, ne captiveaza...ne invaluie cu ceturi blande...
La Bucuresti intram mereu pe blogul lui fabulos, unde povesteste despre lucruri incredibile pe care le-a trait, simtit, citit, dar si despre cartile pe care le-a publicat ...
Funigei zglobii se prind intr-un dans frenetic, initiatic, in timp ce noi calatorim prin Univers, cu intreg platoul montan, cu intreg Pamantul…
La Bucuresti intram mereu pe blogul lui fabulos, unde povesteste despre lucruri incredibile pe care le-a trait, simtit, citit, dar si despre cartile pe care le-a publicat ...
Funigei zglobii se prind intr-un dans frenetic, initiatic, in timp ce noi calatorim prin Univers, cu intreg platoul montan, cu intreg Pamantul…
Orele se deapana in alt ritm, e deja doua dimineata, iar noi
povestim in continuare despre triburile amazoniene, despre biblioteca akashica,
despre Tibet si cranii de cristal...
Rama, catelul ciobanesc,
ne priveste ganditor, mirat si el de cate a auzit in noaptea aceasta
magica…
Este si el un animal-forta, vajnic pazitor al corturilor
noastre, veghindu-ne neobosit odihna, de cand am poposit in locul acesta
fantastic, unde nici macar pozele nu ies toate cum ar trebui: uneori dispar
elemente din cadru, alteori sferele de lumina se ingramadesc si ele la pozat,
mai ales cand este vorba de Lucian…
Exista intamplari care te marcheaza, le relatezi cum te
pricepi pe blogul personal, unii le inteleg, altii nu, dar pentru tine, asa
cum zicea candva Doru Davidovici, pastrezi pentru intreaga viata amintirea unor
trairi intense, simtiri pe care le legi mai apoi de lucruri aparent banale: o cana cu
vin fiert, un biet cartof cu unt, copt la jarul unui foc…
Si atunci iti aduci aminte de Proust si prajiturele Medeleine,
convins fiind ca la final de viata, cand va fi sa treci pe raboj intamplarile
pentru care a meritat sa traiesti si in secolul 21, calator astral printr-un sir de
multe alte vieti, vei mentiona cu certitudine si un asemenea foc de tabara
atemporal, portal hipnotic catre o realitate paralela, unde lucrurile se petrec altfel, dar au mai multa consistenta si savoare...
Cu acest articol m-am alaturat campaniei Blogchef.ro – Gatim ce poftesti!, in care Andreea Patrascu, Cetin Ametcea, Sebastian Bargau si Radu Bazavan se lupta pentru titlul de „Blogchef”, powered by BEKO
O campanie marca Blogal Initiative si BEKO!
Vizitati si linkul urmator:
http://www.beko-innovachef.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
scrie-mi parerea ta despre cele citite aici!