Sucul de orz verde, sursa de energie pentru montaniarzi...

O excursie facuta in prag de septembrie, undeva,  pe platoul Bucegilor, in intalnirea de semne ale unor pierdute semintii subterane, alaturi de niste prieteni  dragi, cautatori si ei de raspunsuri la marile enigme ale locurilor…

Pas cu pas patrundem tot mai mult in misterioasa lume de deasupra norilor…

Plutim…  plutim… plutim…

O turma de oi, un caine ciobanesc, un cabanier ce ne povesteste intamplari neobisnuite, o coborare dificila, incarcati de energiile din inaltul muntilor…

Pe la jumatatea pantei,  A. da semnalul de oprire… Este si absolventa de medicina, nu doar sefa grupului, asa ca ne supunem…

E vremea sa prindem puteri… Ma intreb ce ne-a pregatit la restaurantul pe care il patroneaza, pentru aceasta aventura spre culmi…

E vegeteriana si ea si inca vreo 3 oameni din grup… Noi, "carnivorii", suntem in minoritate: doar doi…

La club nu intrebam aproape niciodata ce mancam, pentru ca uneori  era mai bine sa nu stii… Iata ca totusi ei traiesc cu vegetale de vreo 14 ani asa, bine merci, si au o sanatate de invidiat… Stie ea ce stie, ca doar nu degeaba si-a tocit coatele atatia amar de ani pe bancile facultatii de tratat oameni...

Masa pare copioasa… desi contine lucruri banal de simple: rosii, ardei grasi, branza de oaie si de capra, condimente… Un suc verde, de orz zice-se, niste grau incoltit (germeni), miere…  plus niste bere din ghimbir… 

Mancam acolo, la o margine de cararuie, in panta, in timp ce pe langa noi trec in viteza (!!!) niste biciclisti... Si eu care credeam ca "Turul Frantei" este un soi de sport extrem, nu coborarea de la Babele!

Sucul acela ciudat ne da o energie deosebita, dovada ca am coborat in forta scurtatura abrupta… ajungand  devreme la pensiunea ascunsa intr-un colt de padure…

Acel amestec de orz verde, miere, curmale si alte ingrediente exotice, stiute doar de doctorita noastra, ce tocmai avusese o emisiune cu larga audienta la un post national de televiziune pe teme de terapie naturista, chiar ar trebui brevetat... E miraculos, desi arata tare ciudat...

Acolo, la masa mare, de sase locuri, de la pensiune, am povestit mai apoi ore intregi despre viata, despre moarte, despre lucruri vazute si nevazute, despre cristale si plante tamaduitoare, despre croaziere fabuloase si  intalniri cu initiati tibetani…

Langa noi, la un casetofon vechi, Vali Sterian isi canta melodiile, a caror vraja  se potrivea atat de bine cu atmosfera plina de mister… Sau poate... din contra...

"Doamne, vino Doamne,
Sa vezi ce-a mai ramas din oameni…"

Vizitati si linkul urmator:   http://www.beko-innovachef.ro

Cu acest articol m-am alaturat campaniei Blogchef.ro – Gatim ce poftesti!, in care Andreea Patrascu, Cetin Ametcea, Sebastian Bargau si Radu Bazavan se lupta pentru titlul de „Blogchef”, powered by BEKO

O campanie marca Blogal Initiative si BEKO!