Provocare: Testati un modul de VIETUIRE in natura ajutati de articolele de pe kaki.ro?

Ati remarcat cat de mult se vorbeste in ultima vreme despre supravietuire?

Toata lumea cauta cai de supravietuire cat mai eficiente, uitand ca omul a venit pe acest Pamant ca sa VIETUIASCA, nicidecum sa se lupte cu intreaga Natura, intr-o incercare nebuneasca de a o supune.

Intemnitati in artificialitatea metropolelor noastre, muncim din rasputeri la faurirea unei lumi imperfecte, ce se departeaza tot mai mult de aceea in care inaintasii nostri traiau (VIETUIAU), in armonie cu ritmurile cosmice.

Unii dintre noi, majoritatea as putea spune, au ajuns sa creada ca asa este normal: sa traim inghesuiti in cutii de prefabricate, sa ne umplem plamanii cu noxe, in timp ce gonim pe sosele cu tot mai multi cai putere, sa mancam alimente fara gust, pline de chimicale, sa bem o apa, ce demult nu mai are gustul originar, sa inlocuim activitatea fizica cu privitul tamp la o cutie patrata denumita pompos televizor, sa ne cablam de buna voie la tot soiul de gadgeturi electronice, cautand sa traim o viata 2.0, la fel de artificiala precum si lumea concreta pe care, in ratacirile noastre de co-creatori nauci o construim cu febrilitate.

Ne simtim tot mai straini si mai imperfecti, in lumea noastra sleampata, iar asta ne face sa apelam la operatii estetice, ca sa inlocuim parti tot mai mari din ceea ce eram noi candva, cei adevarati, in incercarea de a ne armoniza cu creatia noastra de betoane, plastice si energii joase. Nu ne gasim locul si atunci devenim dependenti de tot felul de lucruri si substante, sau, in cel mai bun caz, ne autocondamnam la sclavie, pas cu pas, ajungand sa fim workaholici inversunati, secatuindu-ne cu buna stiinta puterile, ajungand uneori pana la sinuciderea.. prin munca!

Avem in suflet hauri de singuratate, sapate de noi insine si, uneori, tanjim dupa intoarcerea la ce e eram candva: o specie de fiinte care isi avea locul bine stiut in lantul vietuitoarelor terestre, o specie care nu dorea sa fie mai presus decat intreaga Natura, nu dorea sa fie stapana absoluta, castigatoare intr-un razboi absurd de pustiire accelerata a tot ce este viu, uitand ca uneori o victorie poate fi mai amara decat orice infrangere.

Din fericire, suntem prea mici pentru a distruge intreaga Creatie, iar scanteia divina din noi reuseste din timp in timp sa razbata la lumina si sa ne faca sa ne amintim de cum eram candva. Avem inscrise in ADN-ul nostru ancestral mijloacele de a ne salva. Iar unul dintre cele mai puternice dintre acestea este acela de a ne reintoarce la Natura, cerandu-i cu umilinta iertare pentru imensul rau pe care i l-am facut si incercand sa mai reparam macar pe ici pe colo, ce se mai poate.

Constantin Noica spunea candva ca in clipele de adanca restriste, cand omul nu mai poate face fata unei probleme simte un impuls nestavilit de a escalada un munte sau macar un deal.

Acolo, infruntand greutatea urcusului, isi poate limpezi mintea si incarca plamanii cu aerul tare, ozonat, isi poate aduce aminte cat de mic este in fata Naturii, dar si cat de puternic poate sa fie in calitate de invingator, in momentul in care a ajuns sus, pe culme.

Un sentiment de bucurie, amestecat cu mult respect pentru Marele Creator Universal si si o pace adanca launtrica, o comuniune cu viul in toate formele sale de manifestare poate redestepta in noi DORINTA DE A FI si a o trece pe planul secund pe aceea de A AVEA.

Noi, romanii, suntem favorizati de Soarta, pentru ca ne-am nascut pe aceste meleaguri, unde gasim atatia munti sacri.

Exista locuri numeroase pe taramurile noastre care ne pot curata energetic surprinzator de eficace de mazga cleioasa a vietii artificiale pe care ne-am creat-o, ne pot ameliora sau chiar vindeca betesugurile trupului, dar mai ales ale sufletului, atat de ranit in ultima vreme.

Tocmai de aceea, eu va propun sa incercati sa mergeti in aceasta toamna frumoasa, in locuri initiatice (iar Romania nu duce lipsa de asa ceva, fie ca vorbim de Bucegi, Ceahlau, Parang, Apuseni), acolo unde putem sa fim ADEVARATI, acolo unde putem sa uitam macar pentru cateva zile de lupta cotidiana pentru supravietuire in orasele noastre de bastina si sa testam, fie si pentru o scurta perioada ce inseamna SA VIETUIESTI.

Adica sa traiesti clipa prezenta, sa respecti legile nescrise ale firii, sa traiesti CONSTIENT, nu purtat de vant, precum o frunza in mijloc de toamna ruginie.

Pentru aceasta eu va propun sa incercati chiar in acest septembrie sa restabiliti legatura voastra cu Mama Pamant...

Iar pentru acest demers, o calatorie pe cararui de munte, spre poiene tainice, invaluite in voaluri de energii binefacatoare, unde sa auziti glasul inconfundabil al Naturii, ar fi tocmai ce trebuie.

Va propun sa alegeti sa dormiti in cort, pentru a simti mai bine pulsatiile Mamei Pamant, aceea care in generozitatea ei fara seaman poate sa absoarba astfel mult mai bine energiile negative de care multi dintre noi, ca „supravietuitori urbani”, suntem imbibati asemeni unor bureti.

Mai puneti alaturi de un sac de dormit calduros, pentru ca deja noptile la munte sunt racoroase, in rucsac si o canadiana calduroasa, plus alte haine de munte, niste bocanci, o cutie-doua de chibrituri impermeabile si antivant, un bidon pentru apa de izvor si niste vase pentru pregatirea hranei frugale... Luati totusi si niste ratii de alimente pentru cazurile de extrema urgenta.

Pentru a observa in noptile senine cerul (de cand nu ati mai privit bolta instelata in orasul unde traiti?), o luneta ar fi minunata pentru a privi constelatiile maiestuoase si a constientiza ca suntem simpli calatori prin spatiu pe o nava-vie ce se cheama Pamant... Si poate a recita acolo, in templul Naturii, coplesiti de Frumusetea Reala, celebrele versuri eminesciene:

”La steaua care-a rasarit

E-o cale-atât de lunga,

Ca mii de ani i-au trebuit

Luminii sa ne-ajunga.

Poate de mult s-a stins în drum

În departari albastre,

Iar raza ei abia acum

Lucii vederii noastre.”

Fata in fata cu Infinitul Cosmic o sa ne dam seama ca nu putem stapani nimic, ca facem si noi parte din Marea Creatie, ca razvratirea nu ne poate aduce nimic bun, ca e mai simplu si mai adevarat sa urmam legile Universului, nu sa le incalcam cu buna stiinta. Doar asa supravietuirea vremelnica se poate transforma in vietuire indelungata.

In plus, nu uitati ca din bagajul pentru munte nu trebuie sa lipseasca o harta si o busola, pentru ca in absenta semnalului de la telefon, ele s-ar putea sa va ajute mult, daca, din greseala sau din cauza inexistentei marcajelor (distruse de „turistii de weekend” in scop de distractie) va rataciti.

Din cauza ca am pierdut demult deprinderea de a intelege graiul animalelor, pentru a ne proteja in situatia in care, din greseala, le incalcam teritoriul, ma refer in special la ursi,, ar fi bine sa avem in bagaj si un  Spray Piper OC 5000 400 ml, ce contine Oleoresin capsicum 10%, cu o raza de minim 7 metri, achizitionat de la Kaki.ro, varianta online a magazinului de articole militare, sport şi camping cu acelaşi nume.

Asta asa, pentru linistea noastra deplina...

Incercati in zilele de vietuire in mijlocul naturii sa comunicati cu pamantul, cu arborii, cu iarba, cu norii si stelele, cu ploaia si soarele, sa respectati muntele, asa cum si stramosii nostri o faceau in vremurile indepartate si va garantez ca mintea vi se va limpezi, trupul o sa va fie mai sanatos, genunea de neliniste din suflet o sa se umple cu o pace dulce, binefacatoare, avand dulceata mierii de toamna, iar asa-zisele voastre mari probleme existentiale se vor rezolva incet-incet, una cate una, din momentul in care nu veti mai lupta din toate fortele sa va opuneti legilor firii, ci le veti urma, asemeni strabunicilor nostri din satele traditionale.

Iar constientizarea va veni atunci de la sine: o sa va dati seama ca trupul vostru este un templu al sufletului divin, de aceea trebuie cinstit cum se cuvine, asa ca o sa incepeti sa protejati mediul in care traiti, o sa incepeti sa va doriti mai multa verdeata in zona in care locuiti, o sa mancati mai sanatos, o sa incepeti sa priviti mai putin la televizor si o sa alegeti sa mergeti mai degraba in parc, o sa cautati in jurul vostru lucrurile frumoase, poate chiar o sa le creati voi insiva, o sa fiti mai calmi, mai zambitori, o sa renuntati la ideea ca v-ati nascut pe lumea asta doar pentru a suferi, doar a munci precum niste robi, ci, din contra pentru a va bucura de VIATA, experimentand-o in plenitudinea ei.

Incepeti asadar cu o excursie initiatica de cateva zile la munte si va garantez ca, daca o sa plecati cu inima deschisa, dar fara niciun fel de asteptari, o sa aveti parte de o transformare interioara atat de puternica incat, in lunile si anii ce vor veni, astfel de calatorii in natura vor deveni ceva normal, pentru ca o sa conjugati tot mai des verbele: A VIETUI, A FI, A IUBI, uitandu-le pe altele, de vibratie joasa ,precum: a supravietui, a avea, a ura, a lupta...

Eu si prietenii mei deja am stabilit ruta pentru luna ce vine: una secreta prin muntii din Valcea!

Dar voi?

Astept impresiile voastre dupa ce veti pasi in templele Naturii , pe cararile muntilor nostri sacri!

Cantecele de munte sa va insoteasca pe drumurile voastre! Iata unul dintre cele mai frumoase, dupa opinia mea!