Plastilina a aparut ca o necesitate, sculptorii simtind nevoia, la sfarsitul secolului al 19-lea, sa aiba un inlocuitor pentru lut, care sa poata sa fie modelat usor si sa nu se usuce.
Iata istoria succinta a unui material care, la peste o suta de ani de la inventarea sa, se bucura de acelasi succes ca si la inceput.
Cum s-a intamplat de multe ori in istoria umanitatii, plastilina a fost inventata, cam in acelasi timp, in Germania si in Marea Britanie.
Razboiul plastilinei a fost destul de dur, dovada ca unele surse vor sa il impuna pe englezul William Harbutt ca avand suprematia in acest domeniu, folosindu-se de argumentul ca era profesor de arte plastice si a folosit nemijlocit materialul nou creat, cu elevii sai, la orele de atelier.
El a gasit formula acestui "lut special" in anul 1897.
Se pare totusi ca prima reteta de plastilina a realizat-o farmacistul german Franz Kolb, in anul 1880, la indemnul unor apropiati.
La inceput, noul material era de culoare gri, fiind utilizat de catre viitorii artisti pentru mulaje.
Dupa ce si-au brevetat retetele de plastilina in tarile lor, inventatorii si-au dat seama ca producerea „lutului care nu se usuca” poate fi o afacere profitabila pe termen lung.
Asa se face ca la inceputul secolului 20, atat in Germania, cat si in Marea Britanie, apare cate o fabrica producatoare de plastilina.
Fiecare dintre inventatori a pastrat secretul retetei sale, dar se stie ca materialul-minune continea carbonat de calciu, acid stearic si un asa-zis "jeleu" de petrol.
Pentru comercializare, producatorii au adaugat coloranti, initial ea fiind vanduta in patru culori.
Unele surse incearca sa acrediteze ideea ca, de fapt, inventatorul plastilinei este inginerul James Wright, care in 1943, in timp ce lucra la General Electric, in cautarea sa de a produce cauciuc sintetic, a obtinut din greseala un material ciudat, pe baza de ulei de silicon si acid boric, denumit ulterior Silly Putty.
Cu toate acestea, plastilina clasica a aparut, totusi, pe continentul european, cu sase decenii mai devreme.
In 1956, plastilina pe baza de ulei pierde teren in fata unui nou rival: "playdough". Era vorba de o noua reteta de plastilina ce avea la baza faina. Era de fapt un fel de coca in diverse culori, ce se putea usca la la aer.
Pe internet se gasesc o multime de retete de realizat "plastilina de casa", care permit oricui sa prepare un minunat material de joaca pentru copii in circa o jumatate de ora, folosind ingrediente simple. Cu putina faina, sare, apa, conservant, sare de lamaie si coloranti alimentari, putem prepara o coca speciala care sa ne va permite sa faurim alaturi de cei mici o lume de basm. Daca mai adaugam si niste margelute, boabe de cafea sau de fasole, un pic de nisip colorat, vom putea modela figurine extrem de originale.
Exista numeroase tutoriale pe internet pentru incepatori si avansati, daca nu vrem sa cumparam direct kiturile de serie existente in magazinele de profil.
Iata un tutorial care va explica simplu cum puteti realiza un dragon care sa extuziasmeze orice pusti:
