Rostiri: Ce te faci acu', Gogule? (autor: Silviu Dachin)

„Tată, tu de ce ești șomer? Nu știi să lucrezi?”
Câtă gingășie în glas, câtă forță în pumnul care țintește...
Omul se uită mirat la copil. „Oare de unde vin întrebările de felul acesta, într-un căpșor ca ăsta?”

Dacă întrebarea ar fi presupus doar îndemn la filosofia cunoașterii... Dar ochii ăștia mari și zâmbetul indicând „urechile ațintite” spre ceea ce oamenii numesc răspuns, nu prea lasă loc de interpretare. Bine că e în clasa a doua, că de era mai mare...

Ce să-i spui? Că în urmă cu ani de zile cineva s-a gândit să facă un bine ăstei țărișoare și pentru asta a inventat mita, nepotismul, biroul categoria „degeaba” și multe altele, iar lucrurile au mers excelent până în ziua când toate astea au început să ceară un tribut mult mai mare decât și-ar fi închipuit administratorii sistemului. Cum să îi spui că tăticu’ a venit pe lume ceva mai târziu decât implementarea cu succes a nenorocirilor pomenite mai sus și a multor alte nenorociri, că a ocupat  locul „pe bune”, doar fiindcă locul exista și că de o vreme încoace, bugetar, așa cum era el, purta în faţă un minus crescător ...

Da, a dus-o bine un timp, că se pricepea binișor la ceea ce avea de făcut. Dar acum țara are nevoie de... Chiar așa, de ce are nevoie țara asta? Să se reprofileze, nu de alta, chiar dacă vârsta îl îndeamnă la altceva. La ce se pricepe el mai bine? Iar constatarea nu întârzie să lovească din plin: „Hei, omule, țara ta nu are nevoie de oameni ca tine!” Nu te pricepi la ceea ce avem noi nevoie. Tu nu știi să pleci capul, nu știi să nu înțelegi ce se spune și să înțelegi ceea ce de fapt s-ar spune, dar nu se poate acum... La politică nu ești bun, prietenii știu de ce, ca artist ai predat armele în clasa a X-a când, spunea tac’tu, „nu ai nici un viitor” și a cam nimerit-o, pe șantier se câștigă, dar tu e clar ca o să leșini undeva între a 14-a și a 15-a cărămidă ridicată... 

Ce te faci acum, Gogule?!
Nu de alta, dar e cam târziu pentru tine. Auzi dom’le, cică ai devenit șomer pentru că se face ordine în țară. Adică tu ai fost până acum un element de dezordine națională!

Frumos... Și hai că ar fi trecut „în zbor” peste umilințele astea de ordin național, că de, lovesc în categorii, nu în indivizi, dar ce să faci cu prostul obicei de a mânca de trei ori pe zi, de a folosi frigiderul și televizorul, de a-ți spăla hainele chiar și când sunt murdare, și mai rău, de a fi în viață și iarna când costurile, în cel mai bun caz, se dublează...?

Ochii ăia mari și limpezi încep să dea semne de nerăbdare... „Pe cine suni, tati?”...

„Bă Costele, fii atent aici la mine, rapid, că mă seacă aștia cu tarifele lor, zici că încă mă mai pot angaja la Fernandez ăla de are 5 câini și nu are cine să aibă grijă de ei pentru 800 de euro pe lună?”

Silviu Dachin
http://omulbun.blogspot.ro/