Noapte
de vara undeva in Muntii Apuseni...
Cerul
este luminat de puzderia de stele, ceea ce ne da si mai mult
certitudinea ca suntem calatori astrali, pe o nava spatiala imensa,
numita Terra...
Concertul
dat de greieri in noapte, in cinstea Universului nesfarsit, este cu
adevarat coplesitor...
Stam
in jurul focului ce strapunge cu valvataile lui eterul, in dorinta de
a ajunge si el acolo sus, pe firmament...
Suntem
gata sa pornim intr-o calatorie samanica in premiera, undeva, spre
Lumea de Jos...
Suntem
putin tensionati, in asteptarea acestei expeditii spre strafundurile
inconstientului nostru, nestiind ce vom gasi acolo...
Prietenul
nostru, samanul, ne vorbeste cu voce calma, egala, despre avantajele
unei asemenea calatorii, dar si despre eventualele ei pericole...
Ma
mai linisteste gandul ca sunt intre prieteni dragi si ca, la o adica,
voi putea iesi oricand din usoara transa ce ne va fi indusa nu de
vreo bautura amerindiana de tipul ayahuasca, ci de bataile unei tobe
spectaculoase, precedate de zumzetul zuruitoarei...
O
toba in care samanul autohton va lovi in ritmul batailor inimilor
noastre, pentru ca acestea sa isi deschida larg portile, pentru a ne
primi in profunzimea interiorului fiintelor noastre...
Ma
intreb, in timp ce ii ascult in noapte glasul molcom, cu un dulce
accent moldovenesc, cum va reusi sa ne alinieze bataile inimii
tuturor celor ce stam in jurul focului, pentru a ne conduce intr-o
expeditie in premiera, pe toti deodata, dar pe fiecare in calatoria
lui... Pentru ca o explorare a Sinelui nu poate fi facuta decat de
fiecare in parte...
Poate
pentru ca suntem cu totii pe acelasi etaj vibrational, pentru ca
suntem atat de buni prieteni, desi unii sunt pentru prima oara intr-o
asemenea tabara initiatica.
..
..
Zuruitoarea
incepe sa sparga si sa imprastie orice urma de energie negativa s-ar
putea afla in jurul nostru, iar noi percepem intens faptul ca timpul
nu doar si-a oprit brusc curgerea, dar chiar incepe sa se depene
inapoi, tot mai mult, tot mai mult, pana la inceputul veacurilor,
cand oamenii nu aveau nevoie de atat de multe masti puse pe suflet,
fiindu-le suficient sa fie EI, CEI ADEVARATI...
Bum...bum...bum...
Toba incepe sa emita sunete joase, sacadate si, foarte curand,
flacarile incep sa se estompeze, aerul sa se dilate, iar eu incep sa
cobor cu un lift imaginar spre miezul Pamantului, cu o viteza tot mai
mare...
Deodata
mijlocul meu de transport subteran se opreste, usile se deschid, iar
in fata mea se deschide o galerie luminata de torte ce ma invita sa o
explorez...
Asa
cum ne-a instruit prietenul saman, este momentul de a-mi chema
simbolul-forta si de a fi atenta la mesajul pe care mi-l va
transmite... Vechile triburi erau mult mai constiente de
simbolurile-forta (in fapt, personificarea inconstientului lor), de
aceea si comunicarea cu acestea era mult mai facila si eficienta.
Noi, oamenii moderni ai secolului 21, incercam parca din toate
puterile sa ne taiem legaturile nu doar cu Natura, dar si cu noi
insine...
Iata
ca dintr-un ungher al galeriei necunoscute, dar ce are totusi un aer
familiar, se apropie de mine un Berbec cu lana de un alb
stralucitor...
Ne
intelegem fara cuvinte... Ma priveste cu niste ochi mari si umezi si
ma indeamna sa privesc spre peretele stancos din dreapta mea... In
departare se aud sunetele infundate ale unei tobe... bum... bum...
bum...
Incet-incet,
o imagine se formeaza... Este vorba de un careu de lumina in care se
gasesc niste simboluri pe care nu le inteleg (inca)... Iar in mintea
mea aud rostit cu tarie un cuvant: CURAJ!
Calauzita
de berbecul cu lana argintie am vizitat apoi o particica din acea
lume subterana, care ascunde minunatii de nedescris...
Dupa
o vreme, am auzit accelerandu-se bataile tobei, semn ca e vremea sa
ne luam bun ramas de la personificarea subconstientului nostru si sa
revenim in timpul nostru, in poienita transilvaneana unde ne aveam
corturile, in jurul focului acela initiatic.
Am
promis Berbecului ca voi reveni, pentru a explora si alte meandre ale
sufletului meu...
Pana
la intoarcerea la Bucuresti mi-a staruit puternic in minte acel careu
cu simboluri, intelegand ca este un dar facut de mine insami...
Dupa
ce rucsacul si-a reluat locul in balcon, langa cortul ce deja se
odihnea in husa-i verzulie, am intrat pe internet, haladuind la
intamplare prin oceanul virtual, cu gandul inca la Apuseni...
"Magazin
bijuterii"
am tastat indemnata de o forta mai presus de mine si m-am trezit
intr-un spatiu virtual fabulos, unde oricine poate gasi orice fel de
giuvaieruri, pentru orice ocazie si pentru toate buzunarele...
Rasfoind
tot mai interesata paginile electronice ale
magazinului ONLINEBIJOUX am
avut o imensa surpriza...
La
sectiunea „Bijuterii
Argint” am
descoperit un pandantiv avand exact acelasi model pe care l-am vazut
trasat cu lumina pe peretele stancos al galeriei subterane unde am
ajuns in calatoria mea samanica in Lumea de Jos...
pandantivul-forta
de la ONLINEBIJOUX
Nu
cred in coincidente, ci doar viata-puzzle care mai pune, in
momentele-cheie in
care ai nevoie, cate o piesa-pivot, pe harta voiajului
fiecaruia prin aceasta existenta..
Asa
ca daca si voi ati visat la un pandantiv deosebit de argint
sau la vreo alta bijuterie cu
un design deosebit si ati simtit
ca trebuie sa vi-o procurati, dar nu stiti de unde, va
recomand sa accesati si voi magazinul OnlineBijoux, unde veti avea
mari sansa sa o aflati...
Pana
si pretul unui asemenea talisman este aproape modic, dovada ca in
clipele cand este necesar, intregul Univers ne ajuta, pentru a ne
gasi CURAJUL, chiar si condensat intr-un pandantiv incarcat de
simboluri, pentru a merge mai departe si a ne implini menirea pentru
care am urcat pe nava spatiala Pamant!
