In luna decembrie a anului 1997, la
Kyoto (Japonia), statele lumii negociau aprins un Protocol extrem de
controversat, avand ca obiect reducerea emisiilor principalelor sase
gaze cu efect de sera.
In final, 160 de tari au concluzionat ca
lucrurile nu mai pot continua asa, daca nu vrem sa ajungem la o
sinucidere colectiva rapida a rasei umane actuale, cat si la uciderea
imensei majoritati a florei si faunei terestre.
De la simplele afirmatii, fie ele si
cuprinse intr-un acord international privind mediul, pana la fapte
concrete este insa cale lunga, dovada ca nici acum, la aproape
saisprezece ani distanta, lucrurile nu sunt foarte clare, marile
puteri industriale punand mai presus de orice profitul imediat, chiar
cu riscul poluarii ireversibile a Mamei Pamant.
Cert este ca, usor-usor, cu multe
poticneli, daca ne referim la batranul nostru continent, in mod individual, 37 de tari
industrializate, dar si Uniunea Europeana, si-au luat angajamentul ferm ca
vor reduce emisiile de substante poluante cu 5% in perioada
2008-2012, fata de anul de referinta 1990, si cu 18% pana in 2020.
In ceea ce priveste statele ce au
devenit membre UE, avand in vedere gradul lor diferit de dezvoltare
industriala si momentul in care au intrat in cea mai mare fratie europeana, s-a decis sa se faca o diferentiere intre tarile ce au
aderat la Uniune pana in anul 2004 (ce trebuiau sa isi reduca
emisiile nocive pentru mediu cu circa 8% in perioada 2008-2012) si
cele ce au aderat ulterior, mai slab dezvoltate si cu resurse privind dezvoltarea sustenabila mai reduse, precum Ungaria, de
exemplu.
In ce priveste Romania, anul de comparatie al
reducerii emisiilor de gaze de sera a fost si ultimul an al epocii
ceausiste, 1989, cand a avut loc asa-zisa Revolutie.
Cei drept, atat inainte, cat si, mai
ales, dupa aderarea noastra la Uniunea Europeana, ce a avut loc in
anul de gratie(?) 2007, industria romaneasca a fost in permanent
declin, asa incat, daca mergem pe aceeasi panta descendenta, prin
anul 2020 cu siguranta vom fi una dintre cele mai putin poluate tari
europene! Si nu din cauza ca vom demara niste proiecte de anvengura
in domeniul dezvoltarii sustenabile!
Daca ne uitam putin la fratii nostri de
Uniune Europeana, in majoritate absoluta mult mai dezvoltati decat noi, observam ca
locuitorii diferitelor state, dar si marile companii poluatoare,
acorda o importanta deosebita incurajarii infloririi acelor ramuri
industriale, care, in timp ce servesc la ridicarea calitatii vietii
beneficiarilor produselor si serviciilor oferite, incearca sa gaseasca
si cele mai avansate metode de limitare a emisiilor de gaze de sera.
Marea Britanie, de exemplu, incepand
din luna aprilie a acestui an, 2013, a decis introducerea
obligativitatii raportarii anuale a emisiilor de carbon, in ceea ce
priveste un numar de circa 1800 de companii listate la Bursa din
Londra.
Astfel, se spera se se ajunga la o
constientizare crescuta a conducatorilor companiilor de top, in
privinta necesitatii reducerii poluarii.
Treptat, vor fi obligate sa faca
aceasta raportare si alte firme britanice, asa incat, marea putere
europeana sa se apropie in 2025 de ambitiosul tel pe care si l-au
propus guvernantii sai: reducerea la jumatate a emisiilor de carbon.
Finlanda a decis sa actioneze un pic
altfel si face eforturi sporite pentru ca in 2025 sa devina prima tara
europeana care va elimina folosirea carbunilor, prin utilizarea
energiilor regenerabile.
Evident, Rusia si Polonia, marii
exportatori de carbuni in tarile de pe continent, nu se simt chiar
extrem de confortabil, desi sunt si ele constiente ca lucrurile nu
mai pot continua asa, iar reducerea arderilor acestui carburant
fosil solid este absolut necesara.
Revenind la situatia Romaniei, faptul
ca nu mai avem industrie ca pe vremea comunista, nu inseamna insa ca
poluarea nu este inca la niste cote extrem de ridicate, mai ales in marile
noastre aglomerari urbane.
E suficient sa mergeti in Piata
Universitatii, in Bucuresti, in aceste zile de august torid, pe la
pranz, si o sa vedeti cat de irespirabila este atmosfera de la gazele
de esapament.
O notiune tot mai intalnita
in ultimul timp este aceea de amprenta de carbon a unei persoane fizice sau companii.
Amprenta de carbon a unei persoane
fizice reprezinta cantitatea de gaze de sera emisa prin activitatile
sale zilnice (utilizarea apei, aparaturii electrice, autoturismului
personal etc).
Amprenta de carbon a unei firme se refera la cantitatea de gaze de sera emisa in timpul desfasurarii activitatilor sale economice (de la curentul electric consumat in birouri, pana la poluarea prin arderile combustibilului in cazul unui avion, daca ne referim la o companie de profil).
De putina vreme si in tara noastra
incepe sa se vorbeasca tot mai mult despre certificatele de carbon,
care, trebuie precizat, nu sunt acelasi lucru cu certificatele verzi
(desi unii lasa intentionat sa planeze confuzia in ceea ce le
priveste!).
Certificatul de carbon poate fi definit
drept un permis tranzactionabil echivalent cu o tona de dioxid de
carbon (CO2) NEEMISA.
S-ar putea sa gasiti uneori pe internet
si notiunea de certificat de CO2e. Ea se refera la faptul ca s-a facut
o echivalare a celorlalte gaze de sera in dioxid de carbon, pentru a
fi mai usor de tranzactionat si nu a zapaci si mai mult lumea si asa derutata de aceste notiuni destul de noi.
De ce se foloseste cuvantul
"tranzactionare"?
Pentru ca, din moment ce exista niste
certificate de carbon s-a format rapid si o piata a acestora cu doua
ramuri:
- piata obligatorie a certificatelor de carbon;
- piata voluntara a certificatelor de carbon.
Piata voluntara a certificatelor de
carbon incearca sa capete consistenta, mizandu-se mai ales pe faptul
ca, in acest caz, vorbim de reduceri REALE, referitoare la emisiile de
gaze de sera, gratie unor proiecte novatoare, certificate, ce deschid
cumva calea catre un altfel de economie, mai curata, cu accent deosebit
pe protectia mediului inconjurator.
Pentru a afla mai multe informatii
extrem de utile si interesante, despre cum putem actiona noi insine
pentru reducerea emisiilor de gaze de sera, chiar daca nu suntem
reprezentantii unei multinationale, dar si despre nivelul amprentei de
carbon personale sau de business, va invit sa intrati pe site-ul Bblue Romania unde veti
gasi si o oportunitate demna de studiat de catre internautii romani, privind o afacere cu certificate de carbon pe piata voluntara de profil.
Carbon Solutions Global
doreste sa se extinda la nivel mondial, pentru ca doar printr-o
actiune concertata, din partea tuturor statelor lumii, vom putea lasa
mostenire generatiilor urmatoare un loc in care sa traiesti, nu unul
din care sa visezi sa pleci cat mai repede, colonizand alte planete,
concepand acolo ecosisteme artificiale ceva mai propice vietii
umanitatii.
