Se afișează postările cu eticheta librarie carti online. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta librarie carti online. Afișați toate postările

Ghid de conversatie roman-japonez, la un click distanta, in Pravalia cu Carti!

carti net

Anul acesta mi-am propus sa invat o noua limba straina. Una tot mai populara de vreo cativa ani si prin Romania.

Asa se face ca, la prima vizita pe care am facut-o la biblioteca de cartier "Marin Preda" in 2015, am imprumutat pentru cateva saptamani si o micuta cartulie cu notiunile de baza in limba japoneza, plus doua cd-uri.

Desi am crezut ca este una dintre limbile straine cele mai greu de asimilat de catre noi, romanii, dupa ce am parcurs primele lectii din acest curs de japoneza fara profesor, pentru incepatori, mi-am dat seama ca am chiar si un pic de talent in a retine diferitele expresii uzuale.

Sper ca voi reusi in cel mai scurt timp sa ma descurc onorabil sa fac fata unei conversatii (la nivel de turist, desigur!), in viitoarea mea calatorie, pe care planuiesc de mult timp sa o fac impreuna cu Vlad, in Tara Soarelui Rasare.

Cartea pe care am imprumutat-o de la biblioteca trebuie insa restituita peste vreo saptamana, de aceea am inceput sa caut pe internet, prin librariile virtuale, un ghid de conversatie complet, care sa includa de la expresii cotidiene, referitoare la exprimarea timpului, culorilor, anotimpurilor sau dimensiunilor, pana la tot felul de indicatii  care sa-i fie de ajutor unui turist roman ce voiajaza pentru prima oara in Japonia (cazare, mancaruri traditionale, obiective de vizitat, situatii exceptionale).

Stiam de ceva vreme ca pot sa gasesc pe internet, in Pravalia cu Carti, cursuri de limbi straine diverse, asa incat am dat click pe mouse cu incredere, spre a ajunge la sectiunea ce ma interesa cel mai mult in aceasta librarie online.

Si, evident, am gasit ce cautam!


ghid online
Un ghid de conversatie bilingv, roman-japonez, Linghea, care, in afara de expresiile de baza, mai contine si un foarte util dictionar roman-japonez si japonez-roman, plus o sectiune cu notiuni de baza gramaticale.

Cu acest ghid si cu ajutorul diverselor filmulete educative, de invatare a limbii japoneze, ce se gasesc din abundenta pe internet, sigur voi reusi sa ma descurc onorabil in calatoria din Japonia.

Daca si voi vreti sa invatati japoneza in 2015, eu zic ca puteti incepe cu un interesant ghid de conversatie, pentru ca o sa puteti retine usor o serie de expresii uzuale. Ce-i drept, pana la a citi carti de beletristica sau un articol online, o sa mai dureze un pic, dar pentru inceput, eu zic ca este suficient.

Comandati ghidul chiar astazi, din Pravalia cu carti, pentru ca maine s-ar putea ca stocul sa se fi epuizat deja! A invata japoneza chiar a devenit o moda printre romani!

In incheiere, un videoclip amuzant, pe aceasta tema:






"Solaris", o capodopera SF pe care o poti comanda online din Pravalia cu carti!


Cineva m-a rugat sa azi sa ii recomand o carte SF...

Am ramas muta de mirare, avand in vedere cat de putin se mai citeste in zilele noastre...

Mai apoi, mintea mea a inceput sa deruleze cu viteza ametitoare pe un ecran interior titluri de romane stinntifico-fantastice, autori, edituri...

Dificila intrebare pusa unei pasionate de acest gen, asa cum sunt eu...

La inceput am vrut sa ii spun pe nerasuflate:

- Citeste trilogia "Jocurile Foamei" sau "Jocul lui Ender", pentru ca acestea sunt vedetele in aceasta perioada!




Dar ceva m-a oprit...

Brusc m-am vazut intr-o vacanta de vara, in curtea casei parintesti, pe o patura asternuta printre fire de iarba, paselute si gura-leului, cu o umbrela de ploaie bleu deasupra capului, cu scopul de a ma proteja de soarele de august...

Aveam cam 13-14 ani si incercam sa inteleg  cea mai mare capodopera SF din toate timpurile dupa opinia mea: "Solaris", cartea scrisa de Stanislav Lem cu asa de mult har.




O carte subtirica, aparuta in 1974 la editura Dacia, pe care incercam sa o descifrez acolo, intr-o gradina micuta, printre straturi de flori, doua brazde de ceapa si frunze late de vita-de-vie...

Deasupra mea era un cer de un albastru intens si un soare arzator, pe care eu mi l-am inchiput mereu asa, precum o minge de foc portocaliu...

La varsta aceea stiam prea putin despre Vina (fie ea reala sau imaginara), cum te poate ea urmari, cum se poate ea materializa, cum un ocean de pe o planeta indepartata poate fi insusi Oceanul Constiintei Universale...

Solaris este despre Acceptare, despre Iertare si, mai ales, despre Iubire, ca singura modalitate care ar putea depasi barierele de comunicare intre noi si alte fiinte extraterestre...  Sau nu...  Se poate sa fim condamnati la a nu ne intelege nici macar pe noi insine, daramite pe alti locuitori ai Universului...

Fiecare dintre noi purtam in noi un ocean aidoma aceluia de pe Solaris... Sta in puterea noastra sa nu ne pierdem speranta ca putem sa ne vindecam si sa ne intoarcem la matricile initiale, minunate, perfecte...

Intr-un tumultuos inceput de an 2015, cu atentate si marsuri contra terorismului, eu nu voi spune "Je suis Charlie!", ci  "Eu sunt Solaris"...

Asa ca ii voi recomanda prietenului meu nu o carte despre razboaiele viitorului ("Jocul lui Ender"), nici despre lupta pentru resurse limitate de hrana si apa ("Dune", "Jocurile Foamei"), ci capodopera lui Stanislav Lem.

Despre "Solaris", The Guardian spunea ca este:  „Una dintre cele mai inteligente carti science fiction din toate timpurile, o carte ce-ti da atat de mult de gandit, incat se recomanda sa o recitesti.“

Am vazut-o de curand in Pravalia cu carti, pe internet, asa ca o sa imi comand si eu volumul aparut la editura Nemira - Colectia Nautilus, in traducerea din limba poloneza a lui Adrian Rogoz si Teofil Roll.

Sincer, m-am temut sa mai recitesc in decursul anilor romanul... Probabil pentru ca, dupa prima citire, desi nu am inteles, decat la suprafata, despre ce este vorba in carte, am intuit ca nu am trait suficient pana la acea varsta pentru a ma scufunda cu totul in oceanul de mesaje ale lui Lem.

Acum insa cred ca as putea sa fac fata acestei provocari si chiar sa am puterea sa accept ceea ce spunea autorul in urma cu peste cinci decenii (cartea a aparut in anul 1961):

 “Nu cautam pe nimeni in afara oamenilor. N-avem nevoie de alte lumi. Avem nevoie de oglinzi în care sa ne rasfrangem. Nu stim ce am putea face cu alte lumi. Ne este indeajuns aceasta in care traim, dar fiindca incepem sa ne sufocam in ea, vrem sa descoperim in alte parti propria noastra imagine idealizata.”

Va invit si pe voi sa o lecturati pentru ca s-ar putea sa va intelegeti mai bine la finalul cartii si sa incepeti sa va puneti intrebari.

Dar nu asta face o mare capodopera literara? Nu ne indeamna la a ne pune intrebari si a incerca sa aflam mai apoi raspunsurile la ele?