Acum e vremea aromei de dovleac copt si must dulce, a sentimentelor mai asezate, mai putin navalnice, dar mai incarcate de mister, vehicule folosite si de vechile semintii, pentru a calatori in timp si spatiu...
Iubirile stralucitoare de-o vara au sucombat iute, tipul Super Playboy este acum un zeu al Iubirii mai rafinat, capabil de o seductie mai altfel, mult mai subtila, mai insinuanta, unde culorile de octombrie bland ne ating sufletul cu pana nostalgiei...
O plimbare romantica pe aleile cu castani si gramezi de frunze aramii, visand la cel predestinat de Soarta, acela caruia i-am promis candva, demult, intr-o alta viata, la inceput de eternitate, ca o sa-l reintalnesc, iar si iar, intr-o succesiune caleidoscopica de vieti, legati prin forta colosala a unei senzatii olfactive de o rara suavitate, redesteptare de emotii arhetipale, semn de recunoastere indestructibil...
Multe existente le-am incuiat in cele mai tainice unghere ale ADN-ului, dar, cele mai recente au rupt lanturile trecutului si erup pe neasteptate, cand si cand, sub influenta unor declansatori externi, mai ceva decat un vulcan activ...
Acum, in trecerea mea pe sub castanii acestia, imi aduc aminte cum erai candva, omul meu drag, acolo, in India veacului 16, pe taramul miresmelor ametitoare...
Probabil amestecul acesta de arome de toamna imi aduce aminte de un film minunat, pe care l-am revazut de curand,”The Mistress of Spices” (“Stapana Miresmelor”), in care eroina era detinatoarea unor super-puteri cum nici alchimistii nu aveau...
Iar de aici, pana la aceea care am fost, nu mai este decat un pas... Mintea mai pastreaza inca flash-uri de amintiri parfumate, dar si de imagini cu sari-ul meu rosu, impodobit cu mestesugite broderii, precum si cu sofisticatele bijuterii de pietre pretioase si semipretioase, imbratisate in monturi savante de aur, ce imi completau candva tinuta purtata in cinstea ta... la nunta noastra...
O nunta la care plutea in aer un parfum proaspat de iasomie, mireasma seducatoare a zeului iubirii Kama, dar si adieri de santal, ylang-ylang, liliac si mosc.
Voalurile mele galben-stravezii erau menite sa iti atraga privirea catre unduirile trupului meu mladios, prevestitor al noptilor infocate ce vor urma... India...Rama... marele sahib, coborat din mit, intrupare a marelui zeu Vishnu...
India... turbane verzi de matase impodobite cu agrafe stralucitoare si pene de batlan... India... ghirlande de iasomie daruite nuntasilor... India....Taj Mahal...
India... condimentele afrodisiace iscusit combinate... si dansurile ce impletesc gratia cu forta, timiditatea cu indrazneala, misterul cu revelarea sentimentelor mistuitoare pentru tine...
Dansul … mijlocul perfect prin care orice indianca isi arata iubirea pentru omul adorat...
Erai omul meu drag si acolo, in alta viata, in Franta de Ev Mediu... Undeva, in Provence-Alpes-Côte d’Azur, la Grasse, prin secolul al 17-lea, cand eu, peregrina eterna, eu, cea care am fost si voi fi, purtam pentru tine, iubitul meu intru eternitate, manusile acelea parfumate, cum doar dibaciul Galimard putea sa inventeze...
Franta, tara pe care o iubesc la fel de mult ca si pe India, pentru capacitatea ei de seductie, ce te face sa te indragostesti pentru vesnicie de oamenii ei, de lumina fara asemanare, de muzica si mare, de paduri si munti, de castelele ei nenumarate, de florile fara seaman pe lume, de Micul Print si, desigur, de parfumuri...
Parfumuri care mi-au permis sa te recunosc atunci, la Grasse, la Sarbatoarea Iasomiei, unde totul este muzica si bucurie de a trai...
Parfumuri pe care in aceasta viata le-am regasit cu incantare, la revenirea mea pe stradutele batranului oras din Provence...
Parfumuri pe care in aceasta viata le-am regasit cu incantare, la revenirea mea pe stradutele batranului oras din Provence...
Cum sa nu te recunosc si cum sa nu ma recunosti si tu, cand special am cautat acea sarbatoare, unde stiam ca vei veni, asa cum mi-ai promis, pentru ca era sarbatoarea parfumului nostru? Iasomia, dulce-ametitoare, dar si un pic amaruie, calatorind prin timp cu viteza undelor inmiresmate, ghidaj luminos pentru iubirea noastra infinita in timp si spatiu...
Acum te caut, trubadurul meu ratacitor, spre a te reintalni, chiar de va trebui sa cutreier pamantul in lung si-n lat, asa cum stiu prea bine ca si tu o faci...
M-am reintrupat de asta data pe un taram de o frumusete rara, unde oamenii au mii de cantece despre flori si parfumurile lor, asa ca incerc sa te seduc de asta data condensand parfumul de iasomie in cantec...
Pentru ca da, iubitul meu, exista si sunete parfumate, cum sunt si parfumuri-cantece, menite sa redestepte in noi fragmente de amintiri despre ceea ce suntem noi cu adevarat... Doua jumatati ale unui intreg, yin si yang, inceput fara sfarsit, explozie de culori si sentimente calatorind prin Univers pentru a-i adauga frumusetea sufletului nostru, drept ofranda intru vesnicie...
Pana atunci, pastrez ca pe un giuvaier pret, pana la inflorirea iasomiei, emotiile mele cele mai tainice sub forma de parfum delicat, pulsatoriu elixir olfactiv, adunat intr-o sticluta maiestrit lucrata, pentru ca sa imi mai ostoiasca dorul de tine si ascult cantecele duioase despre aceasta floare vrajita ale unor rapsozi traitori in Tara Mioritei...
-articol scris pentru competitia SuperBlog 2013
