Era o zi ca oricare alta din viața mea de cățel fericit. Soarele strălucea vesel și vântul aducea mirosul proaspăt al ierbii proaspăt cosite cu motocositoarea de vecinul stăpânilor mei. Molly, prietena mea canină, m-a convins rapid să încerc un nou truc: săritura obstacolelor, mai precis săritura peste gardul din spatele curții. Ideea suna bine în teorie, dar în practică, s-a dovedit a fi o aventură mai mult decât mi-aș fi imaginat vreodată.
Curajos, fluturîndu-mi plin de entuziasm coada și cu urechile pe post de GPS-uri, am făcut un sprint nebun spre gardul cu pricina. Puteam simți deja bucuria saltului triumfător. Mă simțeam precum un cal de curse aclamat de mulțimea în delir., Dar… vai!!! În clipa în care am atins apogeul mândriei mele de cățel sportiv, o durere ascuțită mi-a traversat piciorul. Am aterizat pe sol cu o schelălăitură umilitoare, în loc să ajung peste gardul dorit.
Deși am ratat saltul, Molly era acolo, lângă mine, cu privirea plină de îngrijorare. Asta mi-a mai consolat un pic orgoliul rănit și durerea pe care o simțeam la piciorul din stânga spate.
„Ce s-a întâmplat, Tomiță? Ești bine?” m-a întrebat Molly, cu o privire plină de o grijă pe care doar o cățelușă o poate arăta unui semen de-al său aflat într-o situație critică. Cu ochii umezi de lacrimi și coada între picioare, am încercat să fac pe curajosul, dar nu a funcționat. În loc să-mi arătă zâmbetul câinesc șăgalnic care a dat-o gata pe Molly din prima clipă când ne-am văzut în casa stăpânilor mei, am înțeles că aveam nevoie de ajutor. Grabnic. Pentru că m-am prăbușit precum un sac de cartofi la pământ.
Din cauza schelălăiturilor mele și lătrăturilor speriate ale lui Molly, stăpâna mea Getuța a sosit din casă alergând alarmată. Văzând starea deplorabilă în care mă găseam, m-a dus pe brațe înăuntru și a luat decizia dificilă de a mă programa de urgență la o clinică veterinară.
Molly, mereu plină de idei și energie, m-a încurajat din priviri, transmițându-mi în graiul ei canin că o să fie bine. Sincer să fiu, cât sunt eu de Tomiță Curajosul, de data asta tremuram ca piftia de Crăciun. De durere, dar și de frică. Nu e deloc plăcut să te duci la doctorul veterinar.
Suit în mașina condusă de Getuța, ne îndreptam cu toată viteza legală spre Daisy Vet, o clinică veterinară din apropiere. Auzise stăpâna mea că doctorii de acolo făceau minuni pentru animalele bolnave speriate. Eu, în schimb, având în vedere experiențele trecute cu ace și seringi, eram cam reticent. Asta ca să nu zic că eram speriat de-a dreptul. Uite așa am pornit eu în altă aventură: una către clinica care avea să-mi schimbe (în bine!) percepția asupra vizitelor la veterinar.
Știți cum e atunci când intri într-o clinică veterinară pentru prima oară? Totul părea străin și puțin înspăimântător. Luminile albe, mirosul specific, sunetele aparatelor medicale - parcă mă aflam într-un episod dintr-un film SF pentru animalele de companie. Am ajuns pe mâinile doctorului Georgian , un personaj bonom, cu un zâmbet cald. Deși nu mă așteptam la așa ceva, ne-a întâmpinat cu brațele deschise. Instant, m-am simțit puțin mai în siguranță.
„Tomiță, ia să vedem ce avem noi aici!” a spus medicul de animale, privindu-mă cu ochi atenți. Și așa, a început periplul analizelor veterinare. Nu mi-am dorit niciodată să fiu subiectul unor cercetări medicale atât de atente, dar doctorul Georgian a făcut totul să pară mai puțin amenințător. A folosit un ton blând și chiar a făcut glume despre cum și-a luxat și el odată glezna, în timpul unui maraton de sprintat în jurul clinicii veterinare Daisy Vet. Getuța a râs cu gura până la urechi, imaginându-și cum medicul este urmat în alergarea lui de o droaie de căței și pisicuțe pe care tocmai le-a însănătoșit, ba chiar și de o broască țestoasă.
A urmat o ședință de radiografii care mi s-a părut mai degrabă o sesiune de poze pentru un album foto canin, decât o experiență medicală traumatizantă. Getuța a încercat să mă distreze, să facă grimase în timp ce eram sub raze, și personalul medical Daisy Vet a intrat în jocul amuzant. Chiar dacă aveam un picior luxat, cu toată atmosfera amicală din jur am început să îmi dau seama că vizitele la veterinar nu sunt chiar atât de înfricoșătoare cum mi le imaginam eu anterior.
După ce am aflat diagnosticul, doctorul Georgian mi-a prescris tratamentul și m-a asigurat că voi fi din nou pe toate cele patru picioarele mele în scurt timp. La vizitele următoare a venit și Molly pentru un consult preventiv. Am descoperit că Daisy Vet nu e doar un loc pentru analize și radiografii, ci și o veritabilă grădină zoologică. Într-o sală, am dat peste o pisică ce părea să conducă o ședință de yoga pentru felinele paciente, iar în alta, un hamster se distra de nebun alergând într-o roată mare.
Au acolo și servicii de cosmetică pentru animalele care își doresc un look la modă. Nu știam că și câinii pot beneficia de tratamente de frumusețe, dar, în acel moment, Molly părea convinsă că avea nevoie de un spațiu dedicat pentru manichiură și pedichiură. M-am prins că aceasta era o altă parte extrem de plăcută a experienței Daisy Vet - locul unde și animalele pot să aibă parte de tratamente VIP.
Revenind la prima vizită la clinică, cu piciorul bandajat și cu o doză bună de optimism, am plecat cu sufletul ușor de la Daisy Vet. Aveam un zâmbet recunoscător pentru că am avut parte de o experiență care mi-a depășit orice așteptări. Chiar dacă am ajuns acolo cu un pic de teamă și rezervă, Daisy Vet a reușit să transforme o vizită la veterinar într-un spectacol unde pe lângă empatie, profesionalism, am găsit și un pic de umor.
Astfel, povestea mea despre prima mea vizită la o clinică veterinară a avut un final fericit. Cu Acum, ori de câte ori mă gândesc la Daisy Vet, nu pot să nu zâmbesc în sinea mea și să recunosc că vizitele la veterinar pot fi și ocazii de amuzament, dacă știi să le privești cu ochi de cățel jucăuș.
Îi sfătuiesc și pe alți semeni de-ai mei să își îndemne stăpânii ca să îi ducă la Daisy Vet, pentru că au acolo tot soiul de servicii veterinare, personal medical bine pregătit și foarte vesel, care chiar știe cum să se poarte cu animalele de companie!
Eu m-am vindecat rapid și, cum vă imaginați deja, am sărit și peste gardul ăla din spatele curții! Doar că acolo stă o femeie rea care m-a alergat cu o joardă cât toate zilele , dar asta e deja altă poveste…
Pe curând, la noi aventuri câinești cu marele Tomiță!
Articol scris pentru Superblog 2023 - Proba a 12-a!
