Haiku:
Dream
Car Art Contest:
Vis
de copil in iarna
Vehicul
nipon...
Copilul isi inmuie pensula din pene de
inger in azurul cerului si desena un ocean... Pentru ca oceanul este
cerul vazduhului...
Si pentru ca era nevoie de lumina soarelui,
copilul desena un cerc mare, pe care il colora intr-un rosu puternic,
pentru ca sa dea vitalitate desenului sau...
Acum mai ii trebuia si
un leagan pe care sa il miste usor valurile, pentru soarele lui
stralucitor de-abia nascut... Asa ca se hotari sa contureze o tara... Dar una asa, deosebita, ca in visurile lui curcubeu...
Muntele ii dadu culoarea tariei sale si
copilul o adauga atent pe foaia de hartie, pana ce se forma din
ocean o insula... si apoi inca una... plus inca doua... iar ulterior
o puzderie de insulite mai micute, pentru ca insulele sunt
pentru ocean, ceea ce sunt stelele pentru cer! Ii dau sens...
Apoi lua cu pensula ceva din verdele
fraged al ierbii de-abia iesite din pamantul reavan si desena primele
forme de viata vegetala...Lastari verzi de trestie de zahar si
bambus, flori de toate felurile ce inmiresmara cu parfumul lor ametitor lumea
ce tocmai se faurea sub manuta piciului artist...
Copilul cauta mai apoi un chiparos
batran si intelept si il ruga frumos ca sa ii daruiasca si lui un strop de culoare
din scoarta sa ce a infruntat vitregiile vremurilor...
Acesta ii dadu
generos din nuantele vesmantului sau, ce-i acoperea trunchiul noduros,
pentru ca prichindelul sa le adauge in desenul sau... Infruntase el
vreo trei milenii jumatate pe Pamant, asa ca era cel mai nimerit sa
il ajute pe micutul Creator de tinuturi noi in Lumea Visului...
Asa au aparut si copacii falnici, care
au impanzind insulele din oceanul de pe plansa de desen si si-au implantat radacinile adanc in solul inca moale, pentru a-l stabilliza si a-l face mai rezistent
la miscarile vulcanilor din ocean, pe care micul pictor ii ascunsese bine in strafundurile acvatice, pentru ca desenul lui sa nu fie static, ci
in permanenta miscare... Abia mai tarziu si-a dat seama ca asta nu a fost o idee chiar asa de buna, dar deja se pitisera asa de iscusit incat nu-i mai gasi, oricat i-a cautat...
Dupa aceea, adauga si niste pene adevarate,
aduse in cioc de albastra pasare calatoare ce poposeste mereu la
fereastra camerei lui... Ele se multiplicara pe data la atingerea hartiei si
asa se face ca pe cerul din lumea pictata de copil incepura sa zboare stoluri intregi de
inaripate, unele dintre ele inaltand triluri fermecatoare spre
inalturi...
In padurile insulare, sub cupolele de
frunze dese, specii de animale populara zonele...
Copilul se opri putin si isi admira
Creatia... Era minunata, doar ca lipseau oamenii... Si atunci lua
cutia sa de creioane colorate si, in scurta vreme, in armonie cu
natura, aparura blocuri inalte ce se ridicau semete spre cer, sali de
sport, muzee, masini si avioane, plus un furnicar de oameni... Erau
si multi copii printre ei... Le colora fetele in galben-portocaliu,
pentru ca era o culoare vesela, iar ochisorii lor erau vesnic
ridicati oblic, pentru ca viata era pentru ei o continua si uimitoare
explorare, un permanent sir de minuni ce se insirau ca perlele sidefii pe o
ata...
Da! Era multumit de ceea ce desenase...
Doar ca el statea departe, tare departe de tara asta, cam la un vis si o jumatate de trezire distanta, iar cand sosea dimineata... desenul lui se imprastia in
aer, precum o pata mica de cerneala intr-un mare adanca... Nu o mai
zaresti, dar stii ca exista undeva acolo, pitita printre realitatea
valurilor sarate... mult mai intinsa decat era la inceput...
Noapte de noapte, visul cu Tara
Soarelui Rasare se tot repeta... Iar micutul pictor isi dorea tot mai
mult sa ajunga acolo, sa o strabata la pas, sa urce in zgarie-norii
din orase, sa viziteze templele de rugaciune, sa se minuneze si el de
tehnologiile avansate, dar si de natura atotstapanitoare...
Avea insa nevoie de o masina pe masura lui copilareasca care sa il poarte lin pana acolo!
Da, recunostea si el, tara visata era in
mijlocul oceanului, iar el locuia intr-un orasel din Romania, taman
la poalele muntilor, asa ca un vapor nu prea i-ar fi fost de folos in
prima etapa...
O masina insa era cu totul altceva...
Nu se putea compara nici macar cu un avion sau cu un elicopter... De sus
totul se vede mic, nu ajungi sa distingi detaliile, iar uneori
amanuntele conteaza mult mai mult decat lucrurile mari...
Oamenii adulti au tot soiul de masini,
dar una care sa il duca pana in tara lui de vis nu este niciuna potrivita... Nu exista inca masini speciale pentru visatorii copii...
Ar avea nevoie de una multicolora, pentru
ca doar lucrurile inmuiate in nuantele curcubeului sunt fermecate si pot trece de toate obstacolele... Stia asta de mai demult, din povestile spuse de bunica...
Masinuta lui trebuie sa fie un soi de
auto-avio-vapor, adica sa aiba si roti pentru drumul pana la ocean,
dar si aripi de cocor pentru a putea zbura pe distante lungi fara
alimentare, sa aiba si motoare care sa mearga silentios, pe baza de
combustibil nepoluant, plus niste vasle si ceva panze, pentru
situatii neprevazute ce s-ar putea ivi pe intinderea de apa... De exemplu ca aceea in care delfinii jucausi si balenele
cantarete sa nu suporte vibratiile motoarelor...
Copilul visator incepu sa se teama ca un asemenea mijloc de
locomotie nu va fi inventat prea curand... Iar el nu se simtea inca
in stare sa isi imagineze unul...
Mamica lui il intreba intr-o dimineata
de ce are pe chip umbra aceasta de ingrijorare... Atunci prichindelul
ii destainui despre tara din visurile lui si despre masinuta
neinventata inca...
Mamica il mangaie bland pe crestet, asa cum doar
ea putea sa o faca, si ii spuse dragastos ca sigur o sa ajunga acolo intr-o zi, in
Tara Soarelui Rasare... Asta pentru ca tinutul asta deja exista, pe cealalta
parte a globului pamantesc, ca se numeste Japonia, iar acolo se afla si o companie constructoare de masini adevarate, ce se cheama TOYOTA.
Iar TOYOTA tocmai ce organizeaza un concurs ce se cheama DREAM CAR ART CONTEST, pentru copilasi intre 6 si 15 ani din toata lumea, ce ii invita pe
acestia sa deseneze cu markere si creioane pastel, cu tempera sau
acrilice, cu crete colorate sau guase, masina visurilor lor...
Copilasii romani au luat deja o
gramada de premii la concursul acesta, cu masinutele lor speciale...
Asa ca o sa il inscrie si ea la
concursul acesta international si, daca masinuta lui auto-avio-vapor o sa fie cea aleasa, va
primi drept premiu exact o calatorie in Japonia pe care a
desenat-o in vis...
Se dau si alte premii, pe categorii de
varsta: tablete, telefoane istete, seturi de colorat pentru micutii
artisti plastici participanti, pentru ca sa fie cat mai multe zambete la final de competitie...
La editia trecuta, i-a mai spus mamica
lui, au participat prichindei mici si mari din peste 70 de tari, asa
ca poate sa fie sigur ca din cele peste 600.000 de desene trimise
spre jurizare, sigur se va construi si in realitate masina visurilor
lui...
Copilul zambi din nou si isi scoase
ustensilele de pictat, pentru ca un Creator de Tara trebuie sa isi
construiasca, fie si in vis, mijlocul care sa il transporte pana
acolo...
In noaptea aceea, in visul lui colorat,
aparu forma finala a auto-avio-vaporului, iar el isi incepu marea
calatorie spre tinutul de pe partea cealalta a pamantului... Cum altfel decat PICTAND...
In calitate de ambasadoare Toyota a
concursului Dream
Car Art Contest, va invit si pe voi, dragi parinti cu toyo-pici
talentati, sa ii inscrieti pe acestia la acest concurs unde Creativitatea este
regina, iar prin desenele lor minunate, pictate mai mult cu inima
curata, decat cu pensulele, lumea noastra de adulti va fi un pic mai frumoasa, iar ideile
lor vor fi valorificate asa cum merita, de catre oamenii
de la compania nipona, pentru ca intr-un viitor nu prea indepartat,
sa putem sa fim si noi partasi la schimbarea in Bine a intregii
planete!
-
articol scris pentru SuperBlog 2013 – etapa a 24-a!
