Vacanta pe insula Rhodos, in cautarea Cavalerilor Ioaniti

Destinatii de vacanta in Grecia va ofera multe agentii de turism din tara, deoarece romanii sunt literalmente fascinati de Ellada, atat de incarcata de istorie si mistere, indiferent ca vorbim de Antichitate sau de Evul Mediu, dar eu vreau sa va invit sa apelati in 2015, la Ideal Tour, daca nu ati facut acest lucru pana acum.

Taram binecuvantat de zeii Olimpului, Grecia este o tara a contrastelor, mereu surprinzatoare, pe care nu iti ajunge o viata sa o descoperi, deoarece la fiecare pas descoperi o legenda, un mister, un motiv de a te minuna de ceea ce vezi si auzi.

Daca v-ati propus sa va reintoarceti si in acest an pe meleagurile grecesti, dar nu stiti exact ce sa alegeti, eu va propun sa va indreptati in 2015 atentia catre insula Rhodos.

Situata la intretaierea unor drumuri comerciale foarte importante (Milet-Egipt si Grecia-Cipru), in antichitate insula era impartita in trei orase-stat distincte, Ialysos, Lindos si Kamiros, care in anul 408 i.Hr. s-au unit intr-o federatie extrem de puternica ce si-a stabilit capitala la Rhodos.

Cum in Grecia, orice insula are o poveste a ei, si insula Rhodos, spune legenda, a dobandit numele acesta, deoarece zeul Soare, Helios, fiul lui Zeus, pe cand mangaia cu razele sale aceasta bucata de pamant din estul Marii Egee, a zarit o minunata nimfa ce se chema Rhodon (gr.„trandafir”). Fermecat de frumusetea ei, a botezat insula, pe care o primise cadou de la tatal zau din Olimp Rhodos.

Orasul antic Rhodos, dupa federalizarea insulei, a cunoscut o dezvoltare economica fulminata, fapt ce a starnit si multa invidie din partea dusmanilor.

Dupa un numai un secol, in urma unui razboi de un an cu Demetrius, care in final le-a facut cadou localnicilor tot armamentul, localnicii au decis, prin 294 i.Hr., ca in cinstea zeului Helios sa ridice o statuie din bronz de peste 30 de metri inaltime.

Sculptorul Chares din Lindos s-a ocupat de lucrare si dupa circa doisprezece ani, in anul 282 i.Hr. (dupa unele surse istorice), pe mareata insula din Marea Egee avea sa fie inaugurata una dintre cele sapte minuni ale lumii antice.

Din nefericire, in urma unui cutremur devastator, dupa doar cinci decenii, colosul din Rhodos s-a frant de la genunchi si a ramas asa, fara a mai fi refacut, pana in anul 654, an in care arabii au jefuit insula, luand cu ei si fragmente din statuia de bronz, in Siria.

Peste alte cateva sute de ani, la inceputul secolului al 14-lea, pe insula Rhodos s-au stabilit Cavalerii Ioaniti, care, desi au fortificat capitala, au sfarsit prin a fi cuceriti de turci in 1523.

Aici, pe insula din Marea Egee, Marele Maetru Guillaume de Villaret dispune o noua organizare printr-un decret dat in 1301, intr-o maniera foarte originala, functie de cele sapte (ulterior opt) limbi ale Ordinului: limba de Provence, limba de Auvergne, limba de Franta, limba de Italia, limba de Aragon, limba de Anglia, limba de Germania si limba de Castilia.

Inainte de a pleca in vacanta la vara, va invit sa cercetati putin sursele de pe internet, legate de acest subiect extrem de incitat si va garantez ca veti privi obiectivele de pe insula Rhodos cu alti ochi, in calitate de turisti informati in prealabil.

Puteti face chiar de pe acum la Ideal Tour o rezervare all inclusiv Grecia inclusiv la unul dintre hotelurile de pe spectaculoasa insula greceasca si va garantez ca o sa aveti un concediu de neuitat, in calitate de expeditionari in cautarea semnelor misterioase lasate noua peste secole de de catre reprezentantii Cavalerilor Ioaniti in perioada in care acestia au stapanit Rhodosul.

Peisajele mirifice intregesc atmosfera de vis existenta in acest colt de lume, asa incat o sa-l indragiti pe loc si veti dori sa reveniti si in viitor.

Acest lucru se intampla pentru ca insula Rhodos este unul dintre acele locuri in care poti sa ai revelatia descifrarii unor simboluri tainice doar in momentul in care esti pe deplin pregatit, cand intri in rezonanta cu ele, iar ochii tai strabat mai departe de ceea ce se vede la exterior.

Asadar, eu va doresc calatorie frumoasa si poate ne povestiti si noua pe blog ceea ce ati experimentat in acest an acolo!

sursa info: wikipedia.ro

Turism dentar: Bilete de avion de la DTS Travel Agency pentru sanatatea ta!

Da clic pe cuvintele urmatoare marcate cu albastru: „agentie de turism” daca alegi sa faci turism dentar in acest an!

Asa cum ii spune si numele, turismul dentar (cunoscut si sub numele de turism stomatologic) este o ramura a turismului medical in continua dezvoltare care imbina fericit nevoia oamenilor de a-si repara dantura cu relaxarea specifica unui concediu de vis.

Probabil ati auzit si voi ca in Romania,mai ales in zona Brasovului, dar si a Constantei, turismul medical este foarte bine reprezentat si ca in tot cursul anului o multime de pacienti straini sunt tratati in clinicile stomatologice de profil de acolo.

Acest lucru i-a facut pe multi sa isi inchipuie ca in tara noastra este un adevarat rai pentru turistii care isi doresc implanturi stomatologice ieftine si de calitate, precum si alte interventii dentare care in tara lor de bastina ar fi extrem de costisitoare.

Din nefericire, acest lucru nu este pe deplin adevarat, desi se fac pasi importanti in aceasta directie in ultima perioada. Grosul pacientilor este format tot din romani plecati la munca in strainatate sau stabiliti acolo de zeci de ani, precum si din italieni care se simt la noi in tara extrem de confortabil, ca la ei acasa. Nici nu e greu, data fiind puzderia de conationali de-ai n ostri care le-au „invadat” literalmente tara in ultimele doua decenii si jumatate.

Ungaria ramane, cel putin pentru europeni, destinatia favorita in privinta turismului dentar, datorita nu doar a profesionalismului medicilor stomatologi, a clinicilor dentare dotate la nivel de top, dar si a tarifelor foarte bune pe care turistii-pacienti le au la serviciile turistice propriu-zise clasice (cazare, obiective de vizitat, sesiuni de shopping sau de beauty).

Din ce in ce mai multe clinici stomatologice maghiare au deja propriile hoteluri si pensiuni, indiferent ca vorbim de Budapesta, Szeget sau localitati mai mici, inclusiv din zonele rurale.

Lucrarile dentare nu doar ca sunt realizate la un nivel inalt de calitate, deoarece medicii stomatologi care trateaza pacientii straini au minim 5-10 ani de experienta, dar sunt si garantate ulterior.

Si Polonia se afla in topul tarilor care au ridicat turismul stomatologic pe un loc fruntas in topul european de profil, iar profiturile obtinute anual din aceasta activitate nu sunt deloc de neglijat.

Din nefericire, in ceea ce ii priveste pe stomatologii romani foarte buni, acestia pleaca pe banda rulanta din tara spre alte tari vestice unde isi gasesc rapid nu doar implinirea profesionala, dar si pe aceea financiara, asa incat pacientii romani, in clipele in care au nevoie de un implant dentar sau de o proteza par a juca ruleta ruseasca, daca vor sa isi rezolve problemele de sanatate in tara.

Nu mai vorbim de faptul ca aproape nici un stomatolog de pe la noi nu iti garanteaza lucrarea efectuata (mai ales daca vorbim de implanturile dentare), de multe ori pentru banii platiti nu se elibereaza chitante, totul plutind asa, intr-o zona incetosata.

Unele clinici stomatologice incep totusi sa se profesionalizeze si in aceasta privinta si sa invete de la tarile vecine, asa ca, probabil ca in viitor se vor indrepta si aceste nereguli, ce ii fac pe multi inca sa ezite sa apeleze la un stomatolog din tara, mai ales daca au suficiente venituri pentru a se trata in strainatate.

Deja foarte multi aleg ca destinatie de vacanta tara aflata in nord-vestul Romaniei pentru pachetele turistice exceptionale pe care le ofera. Ungaria a devenit deja locul favorit de rezolvare al transilvanenilor si banatenilor cu venituri medii pentru rezolvarea probelmelor dentare.

Daca insa lucrati in strainatate si doriti sa va petreceti concediul acasa, nu la vecinii unguri, tratandu-va problemele stomatologice in acelasi timp, o agentie de turism unde puteti rezerva online bilete de avion pentru intoarcerea in tara, inclusiv daca va intereseaza in acest an turismul dentar, este DTS Travel Agency.

DTS Travel Agency are pe site-ul sau o sectiune speciala dedicata turismului dentar, de aceea puteti alege si o destinatie anume din Romania in acest sens, folosind filtrele de cautare aflate in partea stanga a paginii.

Daca ai facut deja turism medical sau esti interesat de aceasta forma de a-ti trata afectiunile stomatologice, scrie-mi intr-un comentariu la aceasta postare experienta ta!

Destinatii de vacanta 2014

Valea Oltului este destinatia mea anuala de vacanta de foarte multi ani, asa cum prietenii mei stiu deja cu siguranta.

Prima data am fost acolo, hat, demult de tot, pe vremea eclipsei din august 1999.

Desi se spune ca eclipsele de soare sau de luna prevestesc tot soiul de lucruri rele, in cazul meu a fost momentul zero, de bun augur, pentru inceputul calatoriilor anuale in aceasta zona a tarii, atat de incarcata de mister.

De aici am unele dintre cele mai frumoase amintiri, pentru ca, indiferent ca am ales sa merg spre munti, aventurandu-ma pe cararuile strajuite de brazi, fotografiind cascadele spectaculoase sau stancile care spun povesti despre stramosii nostri geto-daci, ori cand am mers spre schiturile si manastirile, atat de numeroase, de pe Valea Oltului, mereu am revenit in Bucuresti incarcata cu o energie pozitiva debordanta, care mi-a ajuns pana la urmatoarea calatorie pe acele meleaguri de care ma simt atat de apropiata.

Desi nu am rude in zona, probabil in alta viata am trait pe acolo, altfel nu se explice de ce mi se par atat de cunoscute toate locurile din acea parte a Olteniei.

In acest an voi pleca in Apuseni, dar nu fara a ma opri, alaturi de familia mea, macar vreo cateva zile si prin Valcea lupilor getici.

In prima parte a calatoriei noastre ne va insoti si matusa mea, care vrea sa se reculeaga vreo cateva zile mergand la manastirile din zona. Manastirea Dintr-un Lemn, Manastirea Govora, Surpatele si toate celelalte sunt lacasuri incarcate de spiritualitate adevarata, asa incat isi va simti sufletul alinat dupa multele incercari pe care le-a avut de infruntat in ultima vreme.

Dar cum este deja sexagenara, am decis cu Vlad ca ar fi cel mai bine pentru ea  ca sa ne orientam spre o cazare in Ramnicu Valcea, data fiind sanatatea precara a matusii.

O rezervare este mai mult decat binevenita in acest sens, pentru a nu avea parte de surprize neplacute legate de cazare, deoarece este perioada de concedii.

Ne-am uitat aseara pe internet dupa preturi cazare hotel in Ramnicu-Valcea si am gasit vreo cateva oferte extrem de bune.

In vizita am avut ieri si niste buni amici, care spuneau ca ei iubesc Marea Neagra, de aceea le-ar surade mai degraba ideea unui concediu pe litoralul romanesc luna viitoare.

Cum tocmai citisem un articol interesant zilele trecute pe interesantul blog al unei bloggerite de top – Vienela, le-am propus sa intre si ei pe vienela.blogspot.com unde ea recomanda un hotel bun din Constanta.

Ceea ce au si facut!

Postarile ei le-au placut mult, asa ca mi-au spus ca vor accesa des  blogul Vienelei.

Acelasi lucru vi-l recomand si voua, pentru ca o sa va placa stilul ei cu siguranta.

In rest, va urez vacanta placuta, indiferent unde va vor indrepta pasii in aceasta vara a anului de gratie 2014!

E-avion.ro, alegerea favorita a celor ce viseaza sa zboare spre destinatii de top!

Devino fan-ul paginii E-avion si descoperi super oferte de Black Friday!

Tocmai ce anuntara la radio ca... vine iarna!!!
Oho, asta da veste! Cine ar fi crezut ca in prag de luna decembrie o sa ninga!!! 
Si eu care tocmai ce scosesem ochelarii de soare si lotiunea de plaja ca sa il rog pe Georgel sa dam o fuga pana la mare. Marea vecinilor bulgari, logic, ca pe la noi vor unii sa se joace de-a cautatorii de gaze de sist taman prin Dobrogea cea cu vechile dealurile de creta din scrierile lui Geo Bogza... Aoleu, fuse Vinerea Neagra si uitai sa completez colectia de carti! Ca acus o sa aiba ala micu' la scoala nevoie de volumele astea... Nu ca s-ar omori el cu cititul prea tare...

Lasa, ca pana ajunge el la anul boboc la facultate nici nu o sa mai fie nevoie de carti... Ziceau saptamana trecuta pe la tv ca vor sa le dea la toti elevii tablete, ca sa economiseasca hartia si sa salveze padurile. Nu de alta, dar nu mai au hotii de lemne ce fura si maharii locali ce exporta!

Dar mai bine sa ma gandesc la altceva... Na, ca acum am inceput sa gandesc in rime... Suflet de poetesa neinteleasa, deh! Uite, ma gandesc, de pilda, ca acusica vin si Sarbatorile de Iarna, alaturi de muntii aia de zapada profetiti  si ar trebui sa plecam si noi pe undeva... asa, cu tot familionul nostru de trei persoane...

Georgestii vor sa plece la Sinaia... Mda, ce sa zic, mare scofala! Lasa ca mai au si altii bani, nu s-a rasturnat cutia bancara cu valori taman la ei in apartament...

- Georgele!!! Unde esti barbate? Vino iute sa-ti spun la ce m-am gandit! se lumina deodata Florica la chip.
- Ce-i, mai femeie de tipi asa? Arde undeva? sosi in graba stalpul familiei.

- Nu arde, mai Georgele, mai rau... NINGE!!!
- Unde ninge Florico, sus la Straja? Ca afara, cum vad eu acu pe geam, e soare ca-n mijlocul primaverii! Magnolia din fata geamului mai ca sta sa imboboceasca iar!

- Au anuntat acuma la radio ca vine zapada si ma gandeam sa stabilim si noi unde mergem de Revelion, de-aia te chemai.
- Unde sa plecam femeie? Ce, acasa nu ti-e bine?
- Mi-e bine, nu zic ba, dar toti vecinii nostri pleaca... Vrei sa fim paznicii palierului? O sa fim speriati de orice sunet de pas de pe holul etajului, ca-n filmele alea horror, de iti plac tie!

- Of, of si iar of! Hai spune acuma, la ce te-ai gandit, ca vad eu bine ca nu mai am liniste cu tine... Unde vrei sa ratacim de Revelion? Te pomenesti ca vrei sa mergem in pelerinajele alea ale tale cu Patriarhia, unde nu poate omul nici sa zica o gluma mai deocheata, nimic-nimicuta, doar sa se roage pentru nemurirea sufletului? Lasa, ca e el nemuritor si fara rugaciunile mele! Eu iti zic clar: anul asta nu mai merg sa fac revelionul la... manastire, cum s-a intamplat anul trecut! Nebun am fost ca te-am ascultat! Auzi tu, sa fac Revelionul cu calugarii in creierii muntilor, la schit! sa ne haleasca lighioaiele padurii si mai multe nu!

- Stai usor Georgele, nu te repezi asa! Am zis eu ceva de vreo biserica? Anul asta vreau... sa zbor!
- Ce sa faci Florico??? Sa zbori?!? Ce-ai patit, nu ti-e bine? Ti s-au scrantit neuronii aia putin din tartacuta? Ce, esti gugustiuc sau vrabie? Sau vrei sa faci vreun curs din ala de planorism, de i se face reclama pe net in disperare?

- Nu barbate, nici vorba, pur si simplu vreau sa fiu anul asta o lady si sa calatoresc cu avionul... Ca nu am fost niciodata si tare mai vreau sa vad si eu lumea de sus... Sa fiu la inaltime...
- Cu avionul??? Ala luat de la Otopeni? 
- Exact!

Georgel casca ochii mari cat cepele, se scarpina in crestetul capului si continua cu interogatoriul, tot mai intrigat de dorinta nevesti-sii:

- Si cam pe unde te-ai gandit mataluta sa zbori asa, ca o pasare calatoare?
- Pai asta e... Nu prea stiu inca...Doar ca trebuie sa fie intr-un loc unde nu se duce orice amarastean, vreau sa moara de ciuda Mioara de la parter cand o sa afle! Deschide si tu laptopul ala, ca tocmai ce am auzit ca au oamenii de la e-avion.ro niste oferte de ramai cu gura cascata de uimire. Poate gasim vreo destinatie de top, ceva pentru care sa ne invidieze toti cunoscutii.
- Zau? Hai sa vedem! capitula Georgel si deschise calculatorul.

- Ia uite barbate, ce de oferte!!! Hai sa ne alegem trei orase pana unde am vrea sa calatorim si, dupa aceea, il punem pe ala micu, pe Iliuta sa aleaga!
- Bine, hai sa vedem... Spune tu prima! Ca asa-i frumos, damele primele!

Florica se uita in josul primei pagini a site-ului, pe lista oraselor spre care clientii au calatorit cel mai des in ultima vreme si, deodata, ii trecu un gand nastrusnic prin mintea infierbantata de dorinta de a zbura cu avionul...

- Eu as vrea... la Chisinau! zise ea triumfatoare.
- Undeeee? In Basarabia? Ce sa cautam noi femeie peste Prut? Cine se duce in vremurile astea in Republica Moldova, ce, ai capiat? Basarabenii vin cohorte la noi la schi pe vremea asta si noi sa mergem acolo? Pai o sa fie pustiu la ei, ca pe etajul nostru de Revelion, probabil! 

- Ba n-am capiat deloc! Tocmai pentru ca aproape nimeni nu se duce in Moldova, daca nu e in delegatie sau nu are concert pe acolo, vreau sa mergem noi! Daca ziceam ca vreau in Bucovina nu ai mai fi fost asa de mirat!

- Dar cum de ti-a venit ideea asta? Auzi la ea! Chisinau!
- Aaaa, simplu! Tocmai ce am fost la dentist, la Leonard! Stii si tu ca e basarabean. Era fericit ca si-a luat cetatenia romana.
- Si de ce era asa de fericit, ma rog? Ce-i asa nemaipomenit sa fii roman in vremurile astea?
- Pai in februarie deja vrea sa plece Dincolo. 
- Unde... Dincolo?
- In Franta! De-aia acum asculta doar muzica frantuzeasca la cabinet!
- Aha. Si daca moldovenii vin incoace, vrei sa mergem noi la ei, ca sa nu ramana patria-sora nepopulata, fie si cu turisti?

- Zau Georgele, hai ca ar fi frumos sa vedem Chisinaul iarna! Facem si noi o comparatie cu Moldova noastra... Au si parcuri multe, monumente, ne mai amintim si de vremurile de dinainte de Revolutie uitandu-ne la blocurile lor muncitoresti...


- Poate ca ai si tu dreptate femeie, zise Georgel dupa un moment de gandire. Bine, il trec pe lista!

- Acum alege si tu o destinatie cu avionul de pe prima pagina de la e-avion.ro! Uite ce scrie aici, pot sa ne faca si rezervare la hotel!

- Asta-i bine, dadu intelept din cap Georgel... Mai ales ca avem banutii aia stransi pentru concediu si, pentru ca tot esti asa de sucita azi, m-am gandit sa aleg o destinatie inclinata bine... cea mai inclinata... asa ca eu vreau... la PISA!!!! Ca sa vedem turnul ala, inainte sa se prabuseasca de tot! SI pentru ca ma pisezi marunt la creieri cu dorinta asta de zbor a ta!

- Frumos in Italia... Am putea sa o vizitam pe matusa Sofica si pe verisoara Smarandita! Lucreaza acolo ca ingrijitoare la o familie de batrani...

- Da, am putea... Asadar la numarul 2 trec... PISA - Italia.

In timp ce sotii Florica si Georgel se uitau curiosi pe site-ul e-avion.ro, in sufragerie aparu Iliuta, copilul familiei, un adolescent de vreo 17 primaveri...

- Mama, mi-e foame!!! striga el din toti rarunchii.
- Stai putin, puiul mamii, ca acum cautam in ce oras sa mergem cu totii in vacanta, il linisti cu glas duios Florica. Ia spune, tu pe unde ai vrea sa mergi?

Interesat, fiul lor se apropie de calculator, clicai expert pe cateva dintre destinatiile cele mai dorite de catre clientii site-ului e-avion.ro si, deodata, se intoarse si rosti cu o voce serioasa, de senator diaconescian:

- Stiu unde mergem!
- Unde, unde? se interesara parintii, constienti ca ultimul cuvant il va avea ca intotdeauna in casa lor... copilul.
- BUCURESTI! zise Iliuta, zambind larg.

Florica se uita la el cu un aer tamp si sopti cu voce subtirica:

- Puiul mamii, dar noi SUNTEM IN BUCURESTI!

- Pai mergem si unde ai zis tu, mama, la Chisinau (2 ore jumatate cu avionul), mergem si la tanti Sofica sa vedem turnul ala italienesc (o ora cu avionul), cum vrea tata, dar dupa aia ne intoarcem aici, ACASA! Si inca rapid!

Ca s-a anuntat acum la televizor ca Primaria organizeaza spectacol in centru de Revelion si vreau sa merg si eu cu baietii. Voi puteti sa stati acasa, ca doi porumbei si o sa petreceti o seara romantica, asa, ca un zbor lin cu deltaplanul peste Carpatii albiti de omat.

Georgel simti cum ii creste inima de bucurie ca a scapat de a mai merge de Revelion printre straini si ca poate sta in fotoliul lui favorit, in papuci, la un pahar de vinisor de tara, trimis de unchiul Fane, ca se poate lupta din greu cu tavile incarcate de bucate, cu pisica familiei, Mieunoaia, torcandu-i la picioare si cu nevasta alaturi, mirosind a cozonaci tocmai scosi din cuptor.

- Pai eu cand mai zbor de-adevaratelea, intreba plangareata Florica, daca de Revelion stam acasa?

- Cand vrei tu, mama, important e sa luam biletele in perioada 22 noiembrie-2 decembrie, ca uite, au o reducere de 9% pe e-avion.ro... Stii ce frumos e la Chisinau inainte de Craciun sau la Pisa inainte de Revelion? Eu zic sa mergem cu totii in ambele parti, si in Basarabia si in Italia, ca oferta celor de la e-avion.ro mi se pare marfa!

Georgel scapa din mana doza de bere pe care tocmai o luase din frigider... Dar nu mai avu ce sa faca. La ei in casa era lege: copilul are ultimul cuvant! Si Iliuta a ales. 

Dream Car Art Contest Toyota - competitia care iti ajuta toyo-piciul sa calatoreasca impreuna cu tine in Japonia!

                   Haiku:  

                          Dream Car Art Contest:

                 Vis de copil in iarna

                  Vehicul nipon...

Copilul isi inmuie pensula din pene de inger in azurul cerului si desena un ocean... Pentru ca oceanul este cerul vazduhului... 

Si pentru ca era nevoie de lumina soarelui, copilul desena un cerc mare, pe care il colora intr-un rosu puternic, pentru ca sa dea vitalitate desenului sau...

 Acum mai ii trebuia si un leagan pe care sa il miste usor valurile, pentru soarele lui stralucitor de-abia nascut... Asa ca se hotari sa contureze o tara... Dar una asa, deosebita, ca in visurile lui curcubeu...

Muntele ii dadu culoarea tariei sale si copilul o adauga atent pe foaia de hartie, pana ce se forma din ocean o insula... si apoi inca una... plus inca doua... iar ulterior o puzderie de insulite mai micute, pentru ca insulele sunt pentru ocean, ceea ce sunt stelele pentru cer! Ii dau sens...

Apoi lua cu pensula ceva din verdele fraged al ierbii de-abia iesite din pamantul reavan si desena primele forme de viata vegetala...Lastari verzi de trestie de zahar si bambus, flori de toate felurile ce inmiresmara cu parfumul lor ametitor lumea ce tocmai se faurea sub manuta piciului artist...

Copilul cauta mai apoi un chiparos batran si intelept si il ruga frumos ca sa ii daruiasca si lui un strop de culoare din scoarta sa ce a infruntat vitregiile vremurilor...

 Acesta ii dadu generos din nuantele vesmantului sau, ce-i acoperea trunchiul noduros, pentru ca prichindelul sa le adauge in desenul sau... Infruntase el vreo trei milenii jumatate pe Pamant, asa ca era cel mai nimerit sa il ajute pe micutul Creator de tinuturi noi in Lumea Visului...

Asa au aparut si copacii falnici, care au impanzind insulele din oceanul de pe plansa de desen si si-au implantat radacinile adanc in solul inca moale, pentru a-l stabilliza si a-l face mai rezistent la miscarile vulcanilor din ocean, pe care micul pictor ii ascunsese bine in strafundurile acvatice, pentru ca desenul lui sa nu fie static, ci in permanenta miscare... Abia mai tarziu si-a dat seama ca asta nu a fost o idee chiar asa de buna, dar deja se pitisera asa de iscusit incat nu-i mai gasi, oricat i-a cautat...

Dupa aceea, adauga si niste pene adevarate, aduse in cioc de albastra pasare calatoare ce poposeste mereu la fereastra camerei lui... Ele se multiplicara pe data la atingerea hartiei si asa se face ca pe cerul din lumea pictata de copil incepura sa zboare stoluri intregi de inaripate, unele dintre ele inaltand triluri fermecatoare spre inalturi...

In padurile insulare, sub cupolele de frunze dese, specii de animale populara zonele...

Copilul se opri putin si isi admira Creatia... Era minunata, doar ca lipseau oamenii... Si atunci lua cutia sa de creioane colorate si, in scurta vreme, in armonie cu natura, aparura blocuri inalte ce se ridicau semete spre cer, sali de sport, muzee, masini si avioane, plus un furnicar de oameni... Erau si multi copii printre ei... Le colora fetele in galben-portocaliu, pentru ca era o culoare vesela, iar ochisorii lor erau vesnic ridicati oblic, pentru ca viata era pentru ei o continua si uimitoare explorare, un permanent sir de minuni ce se insirau ca perlele sidefii pe o ata...

Da! Era multumit de ceea ce desenase... Doar ca el statea departe, tare departe de tara asta, cam la un vis si o jumatate de trezire distanta, iar cand  sosea dimineata... desenul lui se imprastia in aer, precum o pata mica de cerneala intr-un mare adanca... Nu o mai zaresti, dar stii ca exista undeva acolo, pitita printre realitatea valurilor sarate... mult mai intinsa decat era la inceput...

Noapte de noapte, visul cu Tara Soarelui Rasare se tot repeta... Iar micutul pictor isi dorea tot mai mult sa ajunga acolo, sa o strabata la pas, sa urce in zgarie-norii din orase, sa viziteze templele de rugaciune, sa se minuneze si el de tehnologiile avansate, dar si de natura atotstapanitoare...

Avea insa nevoie de o masina pe masura lui copilareasca care sa il poarte lin pana acolo!

Da, recunostea si el, tara visata era in mijlocul oceanului, iar el locuia intr-un orasel din Romania, taman la poalele muntilor, asa ca un vapor nu prea i-ar fi fost de folos in prima etapa...

O masina insa era cu totul altceva... Nu se putea compara nici macar cu un avion sau cu un elicopter... De sus totul se vede mic, nu ajungi sa distingi detaliile, iar uneori amanuntele conteaza mult mai mult decat lucrurile mari...

Oamenii adulti au tot soiul de masini, dar una care sa il duca pana in tara lui de vis nu este niciuna potrivita... Nu exista inca masini  speciale pentru visatorii copii...

Ar avea nevoie de una multicolora, pentru ca doar lucrurile inmuiate in nuantele curcubeului sunt fermecate si pot trece de toate obstacolele... Stia asta de mai demult, din povestile spuse de bunica...

Masinuta lui trebuie sa fie un soi de auto-avio-vapor, adica sa aiba si roti pentru drumul pana la ocean, dar si aripi de cocor pentru a putea zbura pe distante lungi fara alimentare, sa aiba si motoare care sa mearga silentios, pe baza de combustibil nepoluant, plus niste vasle si ceva panze, pentru situatii neprevazute ce s-ar putea ivi pe intinderea de apa... De exemplu ca aceea in care delfinii jucausi si balenele cantarete sa nu suporte vibratiile motoarelor... 

Copilul visator incepu sa se teama ca un asemenea mijloc de locomotie nu va fi inventat prea curand... Iar el nu se simtea inca in stare sa isi imagineze unul...

Mamica lui il intreba intr-o dimineata de ce are pe chip umbra aceasta de ingrijorare... Atunci prichindelul ii destainui despre tara din visurile lui si despre masinuta neinventata inca...

Mamica il mangaie bland pe crestet, asa cum doar ea putea sa o faca, si ii spuse dragastos  ca sigur o sa ajunga acolo intr-o zi, in Tara Soarelui Rasare... Asta pentru ca tinutul asta deja exista, pe cealalta parte a globului pamantesc, ca se numeste Japonia, iar acolo se afla si o companie constructoare de masini adevarate, ce se cheama TOYOTA.

Iar TOYOTA tocmai ce organizeaza un concurs ce se cheama DREAM CAR ART CONTEST, pentru copilasi intre 6 si 15 ani din toata lumea, ce ii invita pe acestia sa deseneze cu markere si creioane pastel, cu tempera sau acrilice, cu crete colorate sau guase, masina visurilor lor...

Copilasii romani au luat deja o gramada de premii la concursul acesta, cu masinutele lor speciale...

Asa ca o sa il inscrie si ea la concursul acesta international si, daca masinuta lui auto-avio-vapor o sa fie cea aleasa, va primi drept premiu exact o calatorie in Japonia pe care a desenat-o in vis...

Se dau si alte premii, pe categorii de varsta: tablete, telefoane istete, seturi de colorat pentru micutii artisti plastici participanti, pentru ca sa fie cat mai multe zambete la final de competitie...

La editia trecuta, i-a mai spus mamica lui, au participat prichindei mici si mari din peste 70 de tari, asa ca poate sa fie sigur ca din cele peste 600.000 de desene trimise spre jurizare, sigur se va construi si in realitate masina visurilor lui...

Copilul zambi din nou si isi scoase ustensilele de pictat, pentru ca un Creator de Tara trebuie sa isi construiasca, fie si in vis, mijlocul care sa il transporte pana acolo...

In noaptea aceea, in visul lui colorat, aparu forma finala a auto-avio-vaporului, iar el isi incepu marea calatorie spre tinutul de pe partea cealalta a pamantului... Cum altfel decat PICTAND...

In calitate de ambasadoare Toyota a concursului Dream Car Art Contest, va invit si pe voi, dragi parinti cu toyo-pici talentati, sa ii inscrieti pe acestia la acest concurs unde Creativitatea este regina, iar prin desenele lor minunate, pictate mai mult cu inima curata, decat cu pensulele, lumea noastra de adulti va fi un pic mai frumoasa, iar ideile lor  vor fi valorificate asa cum merita, de catre oamenii de la compania nipona, pentru ca intr-un viitor nu prea indepartat, sa putem sa fim si noi partasi la schimbarea in Bine a intregii planete!

- articol scris pentru SuperBlog 2013 – etapa a 24-a!

AlpinStraja.ro - idei de imbunatatire a site-ului (varianta hibernala)

La 13 noiembrie am intrat in Zodia Lupului Dacic, de aceea un sejur la Straja, petrecut pe meleagurile hunedorene, incarcate de traditii milenare, nu poate sa fie decat binevenit.

Va fi cu siguranta si o avanpremiera la un adevarat cantonament la Straja, pe care, daca sunteti schiori, fie ei si amatori, o sa il apreciati la justa lui valoare, odata cu sosirea sezonului alb 2013-2014.

Pentru ca, trebuie sa recunoasteti, o vacanta de schi la Straja poate fi uneori mult mai interesanta chiar si decat una de fite petrecuta in Austria, daca esti inconjurat de intreaga familie sau de grupul de prieteni care trebuie!

De aceea, va propun sa schimbati destinatia voastra externa si sa va orientati spre neaosa Straja hunedoreana, iar ca loc de cazare sa alegeti de asta data Vila Alpin, de care se tot vorbeste elogios in ultima vreme, atat pe net, dar si printre turistii care s-au simtit atat de bine aici, incat au decis sa mai revina (si chiar au facut-o!).

Eu zic sa faceti chiar acum o calatorie virtuala prin interiorul Vilei Alpin, lucru lesne de experimentat, dupa ce veti intra pe site-ul www.alpinstraja.ro. 

Stiu, v-ati fi dorit si un fond muzical adecvat pentru aceasta calatorie si ceva cadre mai bune, dar se pare ca se lucreaza asiduu la imbunatatirea acestei aplicatii, asa incat ramane sa ma credeti pe cuvant ca in realitate locatia arata chiar mai bine decat in imaginile actuale de pe site.

O sa ramaneti  dupa aceasta calatorie doar cu o idee preliminara despre ceea ce veti gasi acolo, completata mai apoi de informatiile ample referitoare la facilitatile oferite, promotii, partiile de schi, cazare (inclusiv rezervarea locurilor online).

Camerele sunt spatioase, aerisite, baile moderne si curate, restaurantul frumos decorat, iar felurile de mancare imbietoare.

Oamenii de la Vila Alpin sunt niste gazde excelente, mereu amabili, de aceea, o poza cu echipa lor zambitoare pe prima pagina ar aduce un plus de popularitate si, implicit mai multi turisti.

Prieteni au multi pe Facebook, dar important este ca internautul sa vada in primul rand ceea ce i se ofera si nu cati oameni au dat like paginii de pe reteaua de socializare. De aceea eu as muta acest widget lateral, la fel si cele doua bannere din partea superioara, aducand butoanele de accesare a paginilor in locul lor.

O pagina cu mai multe informatii despre istoricul zonei, in special despre geto-daci, inclusiv ceva legende si traditii locale, ar starni sigur interesul cititorilor avizi de informatii despre aceste locuri incarcate de mister.

In plus, pe prima pagina, as amplasa si un filmulet de prezentare a Vilei Alpin (urcat concomitent si pe YouTube)  cu tot ce inseamna ea (amplasament, echipa, facilitati, dotari, feluri de mancare speciale s.a.).

Blogul ar trebui actualizat si el macar la 2-3 zile, cu noutatile din zona, cu multe, multe fotografii recente, cu intamplarile hazlii de vacanta, cu marturiile turistilor.

Stiu, v-ati fi dorit si voi, asemeni mie, ca site-ul lor sa se invesmanteze deja in haine mai groase, dar sezonul de iarna nu a inceput inca in mod oficial, asa ca garderoba anotimpului rece este inca la aerisit in curtea Vilei Alpin. 

As vrea si eu, ca si voi, un template mult mai profesionist, cu o poza bine realizata a varfului Straja ca element central, plus niste butoane cu fonturi mai mari si mai bine reliefate, care sa te invite la a da click pentru a purcede la o navigare atractiva prin paginile cartii de vizita virtuale a Vilei Alpin.

Ca orice locatie montana care se respecta, probabil are si un imn, pe care turistii inarmati cu chitare il fredoneaza entuziasti. Nu l-am putut gasi pe net, desi mi-ar fi placut nespus acest lucru!

Alaturi de imnul Alpin, poate o pagina cu lista celor mai frumoase cantece de munte, tocmai bune pentru montaniarzii plecati in inspectarea imprejurimilor, nu ar fi o idee deloc rea, pentru ca ar aduce multi internauti (mai intai pe site, iar mai apoi la receptia vilei, pentru a se caza offline).

Pe site exista si o galerie foto, dar pozele cele mai spectaculoase le-am gasit nu acolo, ci pe pagina Vilei Alpin Straja de pe Facebook, desi ele fac mai mult decat o mie de cuvinte, dupa cum zice proverbul.

Asa ca ele ar fi bine sa fie urcate iute nu doar in album, dar cele de top 3 si pe prima pagina...

Cine nu ar vrea sa vada in realitate animalutele de la Vila Alpin din statiunea Straja (Hunedoara), sa se joace cu pisicuta sau catelul din imagini prin omat sau sa faca cel mai grozav om de zapada, in cadrul unui concurs special?

Si pentru ca a venit vorba de concursuri, un concurs foto permanent (anuntat pe site si pe Facebook), in cadrul caruia turistii ce au fost oaspetii Vilei Alpin Straja sa trimita cele mai frumoase instantanee realizate de ei, ar fi o idee foarte buna, pentru obtinerea de trafic suplimentar, dar si in scopul de a obtine poze de calitate superioara pentru primenirea saptamanala a cadrelor de pe prima pagina a site-ului.

O sectiune speciala ar trebui sa fie alocata iubitorilor de schi, unde sa gaseasca nu doar o enumerare succinta a partiilor, dar si informatii la zi despre echipament, cursurile de schi, tarife practicate de monitori, eventualele concursuri.

Acestea fiind zise, va invit sa petreceti cateva zile de poveste la Vila Alpin Straja, departe de tumultul metropolei, unde va veti regasi pe voi insiva, acolo sus, unde cerul se contopeste cu pamantul, iar pe administratorii site-ului sa il faca iute cat mai atractiv si memorabil pentru noi, turistii.

Daca aveti si voi idei despre cum sa arate mai „profi” site-ul Vilei Alpin din statiunea Straja, propun sa le scrieti pe adresa de contact sau pe Facebook, pentru ca orice idee este binevenita, iar castigul va fi al tuturor.

- postare scrisa pentru SuperBlog 2013 – editia a 20-a

CND Turism – prinzatorul tau de vise pentru calatoria in tara tuturor oportunitatilor!

Amurgul coboara incet peste oras, lasand loc umbrelor racoroase ale noptii...

Alina priveste melancolica la Prinzatorul de Vise atarnat nu de-asupra canapelei extensibile din garsoniera inchiriata, ci aflat suspendat de galerie, in apropierea ferestrei...

Camera aceasta meschina, de bloc, seamana grozav de tare cu cea de-a treia incapere, cea a Criticii, de care tocmai le-a povestit trainerul NLP-ist, cand a adus vorba de Robert Dilts si Walt Disney...

Un generator de idei i-ar prinde si ei bine acum, in anul acesta bizar, 2013, in care toate lucrurile i-au mers anapoda...

Venise in Bucuresti cu un munte de sperante, crezuse ca reusita la o facultate de stat la zi o sa-i deschida larg portile spre o lume fantastica, in care va gasi mijloacele de a-si construi viata asa cum si-a dorit de cand era micuta.

Dar in jungla damboviteana este tare greu sa te descurci, mai ales cand ai venit dintr-un colt de rai transilvanean, plin de o liniste profunda, unde exista o randuiala in toate, iar orice vorba-i cantarita cum se cuvine, chiar inainte de a fi rostita...


Aici, in Bucuresti, a fost pusa in fata unei lumi in miscare haotica, ascultand mai ales de zeul Ban, unde calitatea de a fi smecher iti ofera un statut privilegiat.

Asa ca, boboaca fiind, a preferat ca timpul liber sa si-l petreaca mai degraba pe la cursurile de dezvoltare personala sau sa picteze la sevaletul din balcon, decat sa se amestece printre pitipoancele de duzina ce-si pierd vremea prin cluburile de fite. Oricum s-ar simti mai mult decat stinghera, mult prea provinciala, fata de colegii ei de bani gata din anul I...

Zambeste amar cand isi aduce aminte cat de tare a crezut ca studentii la Arte sunt altfel...

Asa ca merge la cursuri de autoperfectionare a propriei fiinte, inchizandu-se tot mai mult in cochilia sa de artista plastica in devenire...

Din nefericire, in asemenea workshop-uri se tot expun teorii peste teorii, uneori se mimeaza si niste aplicatii in sala, dar cand se ajunge la aplicarea in practica, pe nisipul miscator al Realului, a celor invatate, nimic nu mai functioneaza, nu mai este asa limpede, precum in cartile pe care le gasesti acum pe la toate chioscurile din oras..

Li s-a vorbit mult astazi despre americani la cursul de NLP si despre felul lor de-a fi...

Un taram asa de indepartat, cu multe reguli ciudate pentru ea, dar care functioneaza totusi, dovada nivelul inalt de dezvoltare atins... inclusiv in materie de creativitate artistica..

Asa scrie si in caietul ei pe care tocmai l-a deschis: “Generatorul de idei Disney chiar functioneaza!”

Trainerul i-a pus pe toti sa isi noteze cuvintele astea cu rosu... Putini insa chiar au crezut in adevarul lor... Doar americanii se puteau gandi sa inventeze un sistem de nascocit idei!

Ce-ar fi sa incerce chiar acum, daca tot a dat o gramada de bani pe cursul de programare neuro-lingvistica, tehnica asta folosita cu atata succes de creatorul lui Mickey Mouse?

O sa joace pe rand rolurile de Visatoare, Creatoare si Critic, asa cum cere metoda de generare a succesului unei idei...

Ii place ca e pe baza de culori: roz, verde si sienna arsa...

1. CAMERA ROZ

Alina inchise ochii si se imagina acasa, in camera ei de copilita, cu tapet roz. Il zari pe un scaunel, zambindu-i incurajator, si pe prietenul ei de plus - Hipojucarel.

Nimic rau nu i se putea intampla daca si hipopotamul rozaliu Hipojucarel o pazea...

Usor-usor respiratia ii deveni egala, iar ea cobora pana in adancul inimii, pana ce se contopi cu propriul Eu de copila, pitit intr-un coltisor al labirintului intortocheat al sufletului sau de artista.

Ce mi-as dori sa realizez cu adevarat intr-o lume ideala, daca as avea puteri magice? se intreba ea, asa cum a invatat la cursul NLP.

Pe ecranul mintii incepura sa i se deruleze imagini luminoase, in care se vazu  mai intai alergand fericita pe tarmul unui ocean cu valurile de un albastru ireal, apoi pictand un colt de padure cu niste arbori seculari, dintr-o specie necunoscuta la noi, urma un flash cu o galerie impozanta unde erau expuse tablourile ei nonconformiste...

Mai presus de toate, o invada insa un sentiment de libertate interioara indescriptibil prin cuvinte.

Se vazu pe ea, inconjurata de prieteni de diferite nationalitati, la terase avangardiste, unde se canta jazz dumenzeieste, sau admirand cu totii graffiti-urile multicolore de pe zidurile cladirilor, calatorind cu metroul din New York, apoi cu trenul, avionul, inotand cu delfinii, fotografiind cladiri futuriste, ale caror etaje ultime pareau a se afla sus, foarte sus, deasupra plafonului de nori alburii.

Cand aceste imagini tonice isi oprira curgerea, conform tehnicii studiate, trecu intr-o alta incapere, cu peretii zugraviti in verde, cu sufletul invadat de un sentiment de fericire inexplicabil...

Isi dorea din tot sufletul, dupa ce fusese in camera roz, sa ajunga la New York, sa se cufunde in spiritul locurilor, sa isi ia energia creatoare si din vitalitatea artistilor de acolo, spargatori ai tuturor canoanelor posibile si imposibile...


2.CAMERA VERDE

Cum as putea transforma visele in realitate si ce forma ar avea proiectele finale ale dorintelor mele? se intreba Alina conform procedurii invatate la curs...

La inceput nu se intampla nimic, doar verdele acela intens al camerei paru sa o absoarba treptat, o energiza tot mai tare, dandu-i sentimentul puternic ca este un lastar de floare care, cu o mare determinare, a decis sa isi desavarseasca cresterea, inaltandu-se spre Soare.

Mai apoi, brusc, se gandi la vorbele unchiului Petru, care i-a repetat de nenumarate ori in convorbirile avute pe Skype, in ultimii doi ani, ca America este cu adevarat tara tuturor oportunitatilor.

Nu, nu a tuturor posibilitatilor, asa cum gresit se spune de cele mmi multe ori, ci a tuturor sanselor ca ideile tale, oricand de fanteziste ar fi, sa poate sa se materializeze, dar vor gasi un pamant potrivit pentru a incolti si a le fi sustinuta cresterea...

Da, aceasta este calea de a se scutura de cenusiul unui oras-metropola, aflat la marginea Europei si de a-si fauri viata mult visata, in care sa fie cu adevarat fericita, in postura minunata de creatoare de arta... Trebuie sa gaseasca o cale de a evada macar pentru o perioada limitata "spre alte zari", unde sa nu se simta incorsetata, sa se infrupte din fructul LIBERTATII ABSOLUTE DE CREATIE, avand parte de provocari zilnice.

Chiar are nevoie de a vedea chipuri luminoase, zambitoare, oameni amabili, sa redescopere curgerea fireasca a vietii din partea cetatenilor unei tari care pun MANDRIA pentru tara lor mai presus de orice.

Aici, dupa terminarea facultatii de Arte Plastice, are eventual “marea sansa” de a esua intr-o micuta firmulita unde sa faca animatie pe calculator pentru vreun joculet de doi bani, aplicatie efemera pentru smartphone sau tableta...

Asta daca nu ajunge sa predea ore de desen la vreo scoala generala, facand foamea si neavand bani nici macar de panze si culori...

Sa lucreze in industria facatorilor de filme de animatie? Brrr, ce idee!

Nu ca ar fi neaparat ceva rau... Dar ca Walt Disney sigur nu o sa ajunga vreodata si sa creeze personaje puternice, care sa fie indragite de generatii intregi de copii din intreaga lume...

Si atunci talentul sau pentru pictura, atat de laudat, se va stinge, iar ea nu isi va putea indeplini menirea harazita de Dumnezeu pentru aceasta viata!

Dar probabil este prea cu capul in nori, ba mai mult, acum a plutit cu imaginatia si peste tari si mari, tocmai in indepartatele State ale Americii.

De parca ar putea sa ajunga vreodata acolo, ea, biet copil, sarac, dintr-un satuc din Apuseni!...

Deja a inceput sa isi critice visele, asa ca ar fi mai bine sa deschida iute si usa celei de-a treia camere din buncarul generator de idei, gandi Alina. Asa poate o sa se trezeasca la cruda realitate...

3. CAMERA URATA

Peretii incaperii numarul 3 erau reci, colorati neglijent in culori sumbre...

O canapea extensibila zacea esuata intr-un colt al camerei, precum visele ei despre State, in timp ce de sus o privea cu un ochi ciclopic, sfredelitor, o lustra nespus de kitschoasa.

Brusc realiza ca este chiar in garsoniera de studenta provinciala in care locuieste provizoriu pe timpul facultatii...

Nici nu mai fu nevoie sa isi critice dorintele din camera roz, pur si simplu acestea luara forma Titanicului si disparura lent din campul vederii sale interioare...

Deschise ochii speriata si privi in jur, la intunericul aproape total ce invadase garsoniera din cartierul marginas in care se afla...

Teiul argintiu ce crescuse in fata ferestrei i se paru fetei amenintator, asa incat aprinse iute lumina si dadu drumul la calculator...

Bulversata inca de experimentul facut, butona la intamplare pe tastatura laptopului...

Ajunse la un moment dat pe un site unde, un slogan ii retinu brusc atentia: "Vacanta cu work and travel pentru studenti!"  Munca si distractie in State pentru studentii cursurilor de zi ale facultatilor acreditate ce vor sa exploreze America!

Rasfoind paginile site-ului CND Turism a reusit rapid sa afle raspuns la toate intrebarile ei: 
- cine sunt cei eligibili pentru acest program?
- unde se gaseste formularul ce trebuie completat?
- de unde sa ia bani pentru drum?
- ce poate lucra in State?
- cum poate imbina o slujba sau doua cu perioarele de relaxare?
- ce poate vizita peste Ocean?
- ce povestesc cei care au fost deja acolo?

Asa se face ca Alina deja si-a planificat ce va face in vacanta de vara a anului 2014, iar pe 4 iulie, cand va sarbatori Ziua Recunostintei alaturi de viitorii ei prieteni americani, neaparat artisti ca si ea, sigur va adresa o rugaciune de multumire Divinitatii si pentru ca  i s-a oferit sansa de a pune niste caramizi esentiale la fundatia viitoarei sale cariere de artist plastic international.

Artistii sunt prin excelenta niste cetateni ai intregului mapamond, asa ca trebuie sa profite de orice oportunitate ce li se ofera, pentru a cunoaste alte spatii culturale, pe care sa le exprime apoi in forma personala in creatiile lor.

Daca si voi aveti pana in 29 de ani, sunteti studenti la o facultate acreditata (de stat sau particulara), la cursuri de zi, puteti sa va planificati trei luni de munca si distractie formidabile in vara viitoare, accesand site-ul oamenilor de la CND  TURISM.

- articol scris pentru SuperBlog 2013, etapa a 18-a